A fi puternic

Raise your voice!!!!!!!

Raise your voice!!! E asa de simplu de spus si totusi atat de greu de facut pentru mine...poate sunt o lasa pentru ca n-am putut niciodatata sa vorbesc despre mine cu adevarat si sa spun uite-ma asta sunt eu, asta este viata mea iti place? bine. nu? tot la fel de bine...am vrut mereu sa fiu fata perfecta si am tinut mereu in mine toate prostiile pana mi-au macinat sufletul de tot si am facut mereu ceea ce fac si acum cand am avut probleme: m-am izolat si am suferit in tacere pana cand cumva am gasit in mine forta necesara sa ma ridic. Dar daca acum nu mai gasesc aceasta forta? Daca acum nu stiu ce sa fac/?
Ciudat e ca sunt o fata foarte vorbareata, sociabila, cu tone de prieteni, mereu optimista si zambareata si mereu gata sa sara in ajutor celor care au nevoie...asta din exterior...si stii ce e ironic? ca daca intrebi toti cunoscutii mei iti vor spune ca sunt fericita si ok...
M-am certat intr-o zi cu o prietena si mi-a spus ca viata mea e perfecta si ca sunt o egoista ca nu ma gandesc la cat de nefericita e ea...m-a durut...viata mea perfecta? perfecta pe naiba..de unde atata perfectiune? Daca nu umplu toata lumea ca viata mea e de rahat si nu ma plang si nu fumez cate un pachet de tigari pe zi sau nu fac tot felul de prostii ca sa vada lumea ce distrusa sunt nu inseamna ca viata mea e perfecta...nici pe departe...
Adevarul e ca atunci cand sunt ok, chiar sunt fata pe care am descris-o mai sus si daca mi se intampla un lucru bun spun fiecare persoane pe care o intalnesc cat de fericita sunt, dar daca ceva rau se intampla atunci sunt mormant, continui sa par fericita numai ca nu in mod special si joc un teatru de proasta calitate pe care ciudat toata lumea il crede sau poate vor sa-l creada pentru ca e mai simplu asa decat sa si bata capul sa afle ce se intamlpla cu adevarat...
As vrea sa pot si eu intr-o zi sa nu mai fiu o fata super dragutza si zambitoare atunci cand abia imi tin lacrimile sa nu plang sau cand imi vine sa iau la bataie pe cineva...
Da am si eu zile proaste cand sunt nervoasa si incep sa tip la cineva dar rar se intampla ca ceea ce a facut persoana la care tip sa ma fi enervat de obicei acele persoane sunt doar picaturile care au umplut paharul...dar nimeni nu pare sa inteleaga...
Sunt atat de lasa incat n-am putut sa recunosc ca povestea pe care v-am spus-o era povestea mea...dar acum am sa tac pentru ca deja am spus prea multe pentru starea de spirit in care sunt...Vede-ti voi daca sunt ok gasesc o multime de lucruri interesante de vorbit, dar atunci cand sunt trista pur si simplu cuvintele nu-mi vin si chiar nu stiu ce sa spun....
Am postat acest filmuletz ca o promisiune pe care mi-o iau in fata mea si a ta acum la inceput de primavara, aceea ca:
- nu ma voi da batuta chiar daca simt ca am ajuns la capatul puterilor;
- ca voi continua sa cred ca cineva acolo sus inca are grija de mine chiar daca acum stau in intuneric;
- ca voi fi puternica chiar daca lucrurile vor merge si mai rau;...
- ca intr-o zi voi avea puterea sa privesc impacata spre trecut fara ca acesta sa ma mai afecteze;
- si ca voi gasi o persona care sa ma faca sa pot simti, visa si iubi din nou asa cum o faceam candva,
- ....and that one day I'll have the courage to raise my voice...