"We're adults. When did that happen? And how do we make it stop?"

Cat suntem copii putem plange, ne putem lamenta, putem da vina pe altii, putem sa ne suparam pe toti si pe toate, dar... la un moment dat crestem, crestem si realizam ca nimic din toate astea nu ne mai ajuta si atunci suntem si mai pierduti...Vrem sa redevenim copii, realizam ca ne-am maturizat, dar e dureros si vrem sa oprim totul, sa tipam timpului sa revina, sa ne mai lase sa credem macar putin ca lamentarile pot rezolva, pot repara ceea ce s-a stricat. Dar nu putem face asta si nu ne ramane decat sa mergem inainte, si mergem inainte fara sa ne mai lamentam, fara sa ne mai plangem, fara sa mai speram, pentru ca stim ca in adancul nostru suntem disfunctionali, ca sunt rani care nu se vindeca niciodata si toti ducem cu noi ranile noastre de copii, ranile noastre de adulti...si mergem, mergem inainte....