Protejati...

Marlyin Monroe spunea ca: " Niciodata nu am inselat pe nimeni. Am lasat oamenii sa se insele singuri. Ei nu s-au obosit sa afle cine si ce eram cu adevarat. In loc, ei preferau sa inventeze un personaj pentru mine, si eu nu i-am contrazis. Era evident ca ei iubeau ceva ce eu nu eram. "

E foarte greu sa mai gasesti astazi oameni care sa si doreasca sa te cunoasca cu adevarat, e mult mai simplu sa te incadreze intr-o categorie si sa iti atribuie un personaj in piesa lor de teatru. Ceea ce e ironic si dramatic este ca tot ei raman uimiti cand la un moment dat descopera ca tu nu esti acel personaj...E trist...E trist ca am incetat sa ne mai deschidem unii fata de altii si mai trist ca nici nu mai vrem ca cineva sa ne cunoasca cu adevarat...E mai sigur sa ne inventam personaje, sa le inventam si altora personaje si sa traim intr-o lume superficiala, protejati de suferinte, protejati de insasi viata...

E adevarat sa te deschizi in fata cuiva inseamna sa descui un lacat si sa il lasi in inima ta, fara nici o certitudine, ci numai cu speranta ca aceea persoana nu te va rani...E riscant si da, de multe ori te poti trezi dezamagit, ceea ce te poate face sa te inchizi in tine. Dar daca stai inchis, cum poti cuceri lumea? Din spatele unor gratii cum poti simti ceva? Dintr-o colivie cum poti sa zbori daca ai inchis portita? Este alegerea ta...

Chemare de uitare

Foi arse demult in vant,
Ramasite ale ultimului cuvant,
Miros greu de scrum in zare,
S-a dus trist si ultima intrebare...

Cenusa rece a-unui joc uitat
Ce-am pierdut si ce am aflat?
Parfum de clipe vechi din trecut,
A unui gust amar,a unui vis pierdut.

Un ultim dar...,o ultima chemare...
Ramai pierdut in timp,in departare,
Nimic azi deloc nu mai face sens...
Ramane tot un intuneric dens...

Ce-a fost si ce-a mai ramas?
O ultima clipa, doar un ceas,
Momente de cenusa gri-n vant
Ramasite ale ultimului cuvant...