Feel this moment

I finally decided and accepted one thing: The way to my heart is through my mind ;)) If you can challenge me, stimulate me, make me curious, make me laugh, get the sense behind the actual meaning, you'll definely gain a chance...Yes, I am smart and I need a guy who is at least as smart as me, otherwise I am gonna end up being bored to death really fast...And to the point where my day was pretty much awesome and as I didn't have so many good days in a row in a long time, I actually want to celebrate it  :)) Summing up: Chaired for the first time a debate by myself, kids went and said to the panel that my feedback was the best they ever received, judged the top top room and pretty much decided who goes to the final. Morevoer I had the funniest, smartest, challenging conversations with one guy thoughout the entire day. Also I was really amused while this guy dismissed in such a polite yet incredebly so smartly mean kind of attractive way another guy  who was just trying to hit on me. Poor guy didn't even got how mean it was...Oh dear, dear...I actually felt quite sorry for the guy, handsome, sweet, smart, but obvious not as smart as the other one...Finished my  uni work, leaving to Germany in 2 days...life is awesome and yep I am quite happy... So, I figured if I can bore you with my sad/philosophycal posts, why not actually celebrate together as well? Cheers to you, my dear readers ;)

P.S Someone dedicated me this song today and it actually amused me. Well, I guess I could be a little bit of a troublemaker, but at least I promise to never bore you ;)



Feeling the moment and not worrying about tomorrow is so good :))

Lesson number x: Girl. don't chase and you'll be chased

Stop chasing and others will start doing it. Takes a little of 'I don't give a shit attitude', but it works and it spares you of a lot of headaches or heartaches... Lay back, relax and enjoy ;) The ones who actually care will hold on to you ;)

Can you make me sway?

Repetitii...mare de ganduri...spectacolul e maine...examenul e marti...si eu nu ma pot concentra la nimic...vreau doar sa dansez...dansul e genia! Nu ai nevoie de cuvinte, nu trebuie sa te gandesti la cum te prezinti, ce o sa spui, ce o sa creada celalalt despre tine pentru ca dansul e singura forma de comunicare in care poti sa vezi esenta unei persoane, fara masti, fara introduceri, fara falsuri, fara trecut si fara viitor. In momentul in care ai pasit pe ringul de dans si muzica incepe, incet incet totul dispare, pana cand ramai doar tu si perechea ta, pana cand mintea ti se goleste incet si te lasi purtat de ritmuri...un tango incapatanat si pasional, un vals visator, un chacha jucaus si incitant si cate si mai cate ritmuri si stari...Tu pe care il alegi azi? 

I just wanna sway today, sway until I stop feeling anything else than the excitment and the pure game. So, would you sway me?

Dar unde dragoste nu e...

Au inflorit zambilele in fereastra triste,
Cu petalele lor purpurii, albe, aiuriste,
Cu tulpinele aplecate spre lumina rece,
Timpul grabit, insingurat peste ele trece.

Si ele raman-n frumusetea lor trecatoare,
Triste, parfumate, delicate, fermecatoare,
Nepasatoare la gandul tau lung si efemer,
Cand tu realizezi ca inca esti un monomer.

Te salut zambind

Sunt amintiri de care nu poti fugi oricat ai alerga, oricat de departe ai pleca, oricat de mult ai incerca...Multi ani mai tarziu, am uitat de mult sa ma mai intreb sau sa mai incerc sa inteleg, am uitat sa te iubesc, am uitat sa te urasc, am uitat sa mi amintesc...Am uitat sa-mi amintesc - Ironic, nu?...A venit la mine sa ma intrebe daca te cunosc - o alta tara, un alt timp, o alta lume...Cine a zis ca lumea e imensa s-a inselat amarnic! Este de fapt mult prea mica...- i-am raspuns mecanic ca da, cand de fapt nu puteam sa nu ma intreb: oare? Oare te cunosc sau te-am cunoscut vreodata? Cine stie...Incerca zadarnic sa ma faca sa vorbesc despre tine, iar eu nu eram capabila sa-i dau decat niste raspunsuri vagi, monosilabice, de o politete desavarsita. Il vedeam cum se chinuia sa ma inteleaga, sa-si confirme asa zisele povesti pe care probabil le auzise de la tine...Si eu am ramas rece, in timp ce ochii mei ii spuneau nu mai conteaza de mult...Da, sunt amintiri de care nu poti fugi oricat ai alerga, oricat de departe ai pleca si oricat de mult ai incerca, dar ele te pot afecta doar pana la un anumit punct. La un moment dat le accepti, devin parte din tine, devii tu insuti plictisit de aceasi poveste. Da, te-am iubit asa cum nu am mai iubit pe nimeni si asa cum probabil nu voi mai iubi niciodata si nu pot face nimic sa schimb asta. Nici macar tu nu ai mai putea vreodata repara ce ai distrus, si atunci ce rost mai are sa vorbim despre asta? Viata merge inainte si invatam sa ne bucuram de ea si cu bune si cu rele. Trag din tigara mea falsa cu gust ciudat plante, pentru ca m-am lasat de fumat si incerc sa te gasesc printre amintiri, dar nu-mi amintesc...Oare se poate ca ceva sa te doara pentru atat de mult timp incat sa nu-ti mai amintesti macar de ce doare? Si oare in final nu purtam cu totii, fie constient sau inconstient, durerile si amintirile noastre?

Te salut zambind, eu cel din prezent, pe tine cel din trecut, pe tine cel din viitor, pentru ca drumul spre evolutie e pavat cu constientizare si acceptare !