Trec zilele rand pe rand
Si noi avem numai prostii in gand.
Ne traim viata far vre-un rost
Si-n final murim atat de anost.
Plini de nimicuri si lipsiti de profunzime,
Cu minti lipsite de orice limpezime,
Cu suflete goale far' de iubire sau suferinta,
Sfarsim atei fara vreo credinta.
Ne gandim mereu doar la noi,
N-avem semeni sau concept de doi,
N-avem pic de suflet sau vre-o farama de mila
Si provocam doar sila...
Trecem nepasatori si reci....
Fetele noastre albi pereti...
N-avem nici cultura, nici simtire
Si traim mereu cu aceeasi cruda amagire.
Decadem cum cad lacrimile din cer pe zi ce trece...
Intunericul adanc, bucuros, a inceput sufletul sa ni-l sece,
Ultima constiinta ca un balon de sapun se sparge
Si ramanem doar fantome printre ale lumii catarge...
Omenire!!! De ce nu vezi?
Lume, de ce nu mai crezi?
De ce nu simti? De ce nu speri?
De ce osanda singura iti ceri?
......................................................
De ce ne-am schimbat atat de mult?De ce nu ne mai pasa?De ce suntem indiferenti la durerile altora si la ce se intampla in jurul nostru? Vedem tragedii si oameni care sufera si ramanem reci. De ce?
ReplyDeleteDe ce nu mai avem prieteni adevarati si lumea merge deseori la psiholog,nu pentru ca ar avea probleme grave ci pentru ca pur si simplu simte nevoia sa fie ascultat si sa vorbeasca cu cineva, care macar sa se prefaca interesat....
De ce atata lipsa de profunzime? De ce promovam incultura si nonvaloarea? De ce atatea razboaie si tragedii...? De ce atata nepasare si atata cruzime? DE CE?
In timp asa ne-am obisnuit sa fim. Am devenit egoisti. Putini dintre noi sunt cei carora le pasa, suntem ca dinozaurii....pe cale de disparitie.
ReplyDelete