Un cuvant...

Hmmm... intotdeauna mi-au placut povestile parca desprinse din romane, acelea care au un iz aparte...grandioase....scoase din monotonie si normalitate...chiar daca povestile mele au sau nu ceva special sau un final fericit sau nu, mie imi place sa le dau o aura de roman...
Ei bine, povestea la care ma refer acum nu s-a terminat "fericit" ca sa spun asa, dar ii pot scrie totusi un final mai special:P...
Am sa incep prin a posta un filmulet: -UN CUVANT-, care a insemnat o declaratie de dragoste. Din pacate n-ai stiut sa primesti si nici sa refuzi aceasta declaratie, ai ales o cale de mijloc - ceata- , ce a provocat mai multa durere decat un refuz brutal..

Acesta a fost inceputul, dar din pacate finalul a urmat prea aproape si de aceea iti dedic urmatoarele versuri ca o incheiere la capitolul din viata mea, mhmmm sau poate ar fi mai potrivit sa zic la secventa din viata mea, numita tu:P.

UN CUVANT

Te astept inca ca o umbra
Prin noaptea sumbra
Si stiu ca vei veni
Din clipa-n clipa te voi zari.

N-ai sa ma vezi in noapte
Si doar vantul va auzi ale mele soapte,
In timp ce tu vei trece ingandurat,
Crezand ca de mult eu te-am uitat.

Dar nu te voi opri
Chiar de te voi iubi
Caci prea repede m-ai alungat
Si un cuvant n-ai spus cand am plecat.

Nu te mai vreau de-acum
Chiar de ma doare
Las tristetea sa ma-nconjoare
Si rad ca un nebun.

Am lacrimi pe obraji
Dar iti zic adio azi
Sa nu te-ntorci din drum
Ca-n urma vei gasi doar scrum.

UN CUVANT ar fi fost de ajuns
Sa m-opresc din drum razand in loc de raspuns
DAR N-AI STIUT SA-L SPUI
SI AZI E TARZIU SI N-AI CUI...