A word is dead

A word is dead by Emily Dickinson

A word is dead
When it is said,
Some say.

I say it just
Begins to live
That day.

I know why the caged bird sings

I know why the caged bird sings
by Maya Angelou

"A free bird leaps on the back
Of the wind and floats downstream
Till the current ends and dips his wing
In the orange suns rays
And dares to claim the sky.

But a BIRD that stalks down his narrow cage
Can seldom see through his bars of rage
His wings are clipped and his feet are tied
So he opens his throat to sing.

The caged bird sings with a fearful trill
Of things unknown but longed for still
And his tune is heard on the distant hill for
The caged bird sings of freedom.

The free bird thinks of another breeze
And the trade winds soft through
The sighing trees
And the fat worms waiting on a dawn-bright
Lawn and he names the sky his own.

But a caged BIRD stands on the grave of dreams
His shadow shouts on a nightmare scream
His wings are clipped and his feet are tied
So he opens his throat to sing.

The caged bird sings with
A fearful trill of things unknown
But longed for still and his
Tune is heard on the distant hill
For the caged bird sings of freedom"

Vis de poet

Aş vrea să scriu un vers
Cu picioare de girafă şi cu cap de meduză;
Să te-mpietrească de când l-ai ales,
Să-ţi fie-n viaţă muză.

Şi aş mai vrea să scriu un vers
Cu trup de caprioară şi cu aripi de acvilă,
Să te poarte-n albastrul imens,
Să uiţi de griji, ură şi silă.

Dar nu mai alunecă pixul pe hârtie
M-afund doar în amară nostalgie
Şi nu mai pot nimic să transpun,
Toate gândurile trist de-acum apun.

Pe vremuri visam să scriu un vers să-mi taie mâna,
Să stoarca avar din mine toata-mi văna,
Să nu mai pot iar să creez ceva atât de măreţ
Ca să rămână omenirii ca dar de mare prêt.

Dar azi prea trist, nebun mă mai zbat
Prin negura vremii nu mai razbat
Mototoale de hartie, oboseala, pata de cerneala
S-a inchis trist a poetului scurta gala.

Profil uman

Am treaba, lucrez, nu ma deranja.
Lasa-ma sa ma afund in munca mea,
Sa treaca zile si nopti in sir
Pana ce timpul n-am sa-l mai simt.

Mintea sa-mi fie totdeauna ocupata
Sa uit de trist concept de arta
Sa am mereu la ce sa ma gandesc
Ca de trecut subtil sa ma feresc.

Sa cad seara extrem de obosita
Dimineata sa ma simt odihnita
Sa muncesc avid, cu spor
Si noaptea repede s-adorm.

E o viata simpla si necomplicata
Ce nu lasa-n urma nici o pata
Doar rutina noua si pace
Mintea-mi analize nu ma face.

O fi aceasta chiar o viata?
Pe care se destrama-un fir de ata?

Pentru unii poate da,
Caci si pentru mine a fost candva
Si inca mai este uneori
Dar de prea multa, risti, sa mori...

Revenire

Hello !!!

Dupa vreo cateva luni bunisoare de absenta totala m-am gandi sa revin. Va intrebati probabil de ce am lipsit atat sau de ce am mai revenit. Raspunsurile sunt complicate...Am lipsit din lipsa de inspiratie, de pauza de meditatie, de cadere in vartejul vietii si mrejele timpului... Aiurea...prea poetic... prima cauza a fost lipsa de timp si a doua lipsa de chef si adevarat zis inspiratie...
De ce am revenit? Pai astazi am intrat si am vazut niste comenturi care mi-au dat un imbold sa o fac. Stiti in lipsa de cititori si pareri, caci in fond parerile te ghideaza oarecum fie ele laude sau critici, incep sa dispara si inspiratia si starea de spirit necesara...
N-am sa va plictisesc cu povesti lungi cu cate s-au intamplat in atatea luni, dar am sa va las o poezie. Sa vedem daca va place...

Am uitat sa mai trec

Timpul trece, nu ne iarta
Prea grabit pe strazi ne poarta
Si mi-e dor doar de o strada,
Ce-am lasat-o trist sa cada...

E strada mea si strada noastra.
S-au ofilit si florile din glastra
Si peste tot incet s-au asternut
Fulgii cei mari, ca un covor cernut.

Si-mi amintesc asa doar uneori
Ca n-am schimbat apa la flori
Si c-am uitat si sa mai trec
Pe-o strada ce zilnic de acasa plec...