Si imi doream un rasarit...

Mi-am dorit sa vedem rasaritul impreuna...credeam ca asta iti doreai si tu...dar nu l-am vazut...In dimineata ce a urmat dupa noaptea aceea, cerul era inorat si razele soarelui nu razbateau...Griul cerului trist si umbrele razelor semanau mai mult a un apus mohorat de toamna si noi, noi mergeam singuri pe nisipul rece...mi-am dorit sa vedem un rasarit impreuna, dar am vazut un apus, un apus monoton si gri...nici macar un apus spectaculos...

Tarziu in acea zi a rasarit soarele, dar tu, tu erai deja departe si am stiut trist ca intre noi-i un apus far' de soapte...

Ai uitat de floare...

Te privesc trist si tacut

Prin prisma amintirilor din trecut,

Esti atat de departe-n zare

Si ai uitat sa te intorci c-o floare...

Te-am lasat sa pleci,

Te-am lasat peste mine sa treci,

Sa vad daca ai sa-ti amintesti

Sau ai sa simti ca ma iubesti...

Dar te-ai intors rece, posac,

Nimic pe drumul tau nu ai aflat,

Dar nu plang, nu te-am pierdut,

Nu poti pierde ceva ce n-ai avut...

Fantezie...

Aveam o fantezie sa zac uitata in bratele tale la malul marii pe nisip, sa aud valurile sinucigase izbindu-se cu putere de mal si sa ma bucur ca traiesc. Sa simt caldura inimii tale batand sub urechea mea si forta bratelor tale ce ma protejeaza de briza rece a rasaritului de care nu imi va fi frica pentru ca tu esti cu mine...un nou inceput care in bratele tale nu ma va speria...dar acum nu mai stiu nici ce mai simt, nici ce mai simti...a fost o minciuna? un vis ce a zburat? un joc pierdut?
nu stiu...tot ce stiu e ca mi-e frig si bratele tale nu mai ajung sau nu mai vor sa ma incalzeasca, iar inima ta a incetat sa bata sub urechea mea...

Toamna vine cu lamai...

As vrea sa te privesc ca ieri

Dar parca au trecut trei veri

Si tot o vara e in continuare

Ne-am prins intr-un cerc fara scapare...

Iubire de vara, iubire de-o zi

Unde toata lumea stie ce va fi

Caci toamna soseste neintarziat

Ar fi naiv sa crezi ca am scapat.

A fost un joc sau nici atat

Te-ntrebi inutil doar cat?

Eu vreau sa pleci si sa ramai,

Dar stiu ca toamna vine cu lamai...

adult-copil

Te-as mai dori o clipa ca-n acel vis
Dar in acelasi timp te-as alunga-n abis
E mereu atat, atat de - ngrozitor
Cand in amor comiti omor...

Prietenii s-au facut amanti acum,
Dar nu stiau ca asta e-un alt drum
Acum pare a fi atat de tarziu
Am pus deja amouru-ntr-un sicriu...

Am vrut pasiune, am vrut mai mult
Dar in loc de asta am primit scrum
Caci nu stiam c-asa iubirea arde, se consuma
Si nu ramane-n spate nici macar o urma...

As vrea s-alung sentimentul de inutil
Sa calc melancolia-n picioare sa fiu abil
Poate ca vreau sa mai fiu un pic copil
Chiar de adult sustin ca sunt febril...

Am cunoscut un strain...

E toamna pentru tine...e toamna pentru amandoi...Pacat ca nu-i o toamna-n doi...Stiu, stiu ca afara e inca vara, dar crede-ma in sufltul meu si al tau e deja toamna...Am pierdut taina de vara...acum e toamna...

Iti simt raceala, imi simt propria raceala si ma ingheata...am ramas in rochie in vantul rece al toamnei...Nici tu n-ai jacheta sa mi-o pui pe umerii goi...ramanem amadoi infrigurati, zgribuliti in vantul ce ne distanteaza tot mai mult pana ce in cele din urma luam directii diferite in incercarea de a gasi ceva ce ne va incalzi din nou sufletul inghetat...

Am fost recent intr-o vacanta la mare si am cunoscut un baiat. Semana izbitor de mult cu tine si am crezut ca erai tu, dar nu, nu erai tu...Era un strain, un strain ce privea gol prin mine cu privirea pierduta... El nu-mi cunostea sufletul asa cum o faceai tu, el nu ma facea sa rad, el nu ma facea sa ma simt in siguranta...Ma privea absent...El imi dorea trupul, tu imi vroiai sufletul, el imi cersea mangaierea, tu imi cerseai soapta...Mi-e dor de tine, daca ai sti cat de mult...Am inteles ca te-am confundat, dar nu inteleg de ce acum imi scrie el in locul tau...De ce?...De ce si eu te privesc altfel?...Citesc randurile de la tine...Nu, nu sunt de la tine...sunt de la el...reci, formale, distante...incercari esuate de a parea profunde sau pline de esenta...sunt goale...Mi-e dor, atat de dor de tine...Au trecut mii de ani de cand te-am vazut ultima oara si toti atatia de cand am vorbit...

Am fost in vacanta si am cunoscut un strain, dar acum nu inteleg de ce te-am pierdut pe tine sau daca ai fost vreodata real...tot ce stiu e ca mi-e dor, atat de dor de tine...

~...sufletul mi l-ai pierdut...~

Vreau sa-mi plang tristetea pe trepte
La malul marii inecate pe nisip
Sa mor, sa mai renasc odata
Doar ca sa ma intreb de ce-am murit...


Nu e durerea c-am plecat
E doar tristetea visului sfaramat
E doar ce am realizat
Tu nu, tu nu esti vinovat...


Am sperat intr-un ideal comun,
Dar drumurile par a fi de scrum...
Am inteles si diferenta m-a durut,
Am vrut sa-ti spun ceva, dar am tacut...


M-ai dorit atat de arzator
Era a opta luna, a lui cuptor
Mi-ai vrut trupul, l-ai avut,
Pacat ca sufletul mi l-ai pierdut...

Marea stinge focul...

Marea...Apa...Valurile ce se izbesc alene de tarmul viselor noastre, stingand si ultimele ramasite ale unui foc de tabara uitat candva pe o plaja pustie...Talazurile furioase sterg fara mila literele scrise cu ceara pe nisipul fierbinte, ce formau candva un cuvant cunoscut: pasiune...Doar marea si cerul mai pastreaza in tacere, in intuneric o amintire a ceva ce a trecut de la eternitate la o secunda: o pasiune consumata si o iubire sfarsita inainte de a fi inceput. Ai dat inconcretul pe concret. Cine ti-a zis ca ceva palpabil poate substitui profundului sufletesc? Te-a inselat...
A murit inocenta; a murit jocul inainte sa fi inceput...l-ai ucis? l-am ucis eu?...l-am ucis amandoi?...ce mai conteaza?...
Simturile mele inca mai pastreaza atingerile tale si saruturile, dar sufletul mi-e rece...Mi-e frig...Caldura simpatiei ce ti-o purtam a devenit intai arsura pasiunii si apoi recele unei nopti desarte si friguroase ce urmeaza dupa o zi prea fierbinte in desert...
Visul unei nopti de vara...e toamna?..Nu, e inca vara. E miezul verii arzatoare ce-mi incalzeste ce a mai ramas acolo, undeva, in piept, batand slab a amintire, batand zbuciumat a uitare...
Marea, marea stinge focul...ingroapa amintirile adanc...Eu sunt marea...NU! Sufletul meu e marea...Nu vei sti niciodata ce s-a ascuns in el si nici ce se va prabusi sau aseza alene pe fundul ei...
Marea a stins si va stinge mereu focul...