I dreamed I was missing........

E toamna...calc pe frunzele ce mai soptesc stins sub talpile mele inghetate de atata frig sufletesc...trec pe strazile pustii si planse de atatea suflete pribege ce si-au adapostit visele in crapaturile bordurilor, care s-au prabusit ascunzand pe veci tainele unor sperante de mult pierdute...a acalmie...nimeni nu cuteaza a mai clinti linistea funerara a pavajelor acoperite de hoituri putrede de vise si pareri, vantul rece adie calm si rece, imprastiind mirosul greu al deziluziei, iar cerul plange cu lacrimi resemnate si sacadate moartea propriului pamant...cu sufletul greu, cu ochii incetosati de aburul lacrimilor cazute din griul absolut, cu trupul tremurand bolnav in apusul suprem, te indrepti inconstient spre singurul loc care te-ar mai putea adaposti in noaptea cea grea si te asezi resemnat pe marmura rece, privind in sus spre ultimul simbol al sperantei ce mai troneaza in cerul gri deasupra unui pamant aflat in deznadejdea mortii: crucea....