Frunze-n vant

E un frig atat de trist, natura da ultimul spectacol inainte de a cadea cortina, inainte de a muri sub privirile fugare si ingandurate ale trecatorilor prea preocupati sa mai observe ceva. Lumea se grabeste pe strazi. E deja mult prea frig sa mai hoinaresti....

Multi spun ca e frumos toamna: padurea colorata in mii de nuante, dansul frunzelor, zborul pasarilor, vantul ce se joaca navalnic pe strazi si in parul si paltoanele oamenilor....Privesc si eu spectacolul tacut si trist. E deprimant. Prea deprimant. Totul moare, totul se stinge, totul amorteste. Cum poate cineva considera insasi moartea naturii frumoasa?

Plang cu lacrimile ploii marunte ce te-ingheata, mai mor cu fiecare frunza ce cade -n ultimul dans gratioasa pentru a fi strivita sub talpile noastre, ma ofilesc cu ultimele flori pierdute si spun la revedere viselor mele care au zburat pe aripile pasarilor calatoate....Amortesc incet si eu, ma stig si cad in neantul imens al nimicului....Voi reveni la primavara? Poate ca da, poate ca nu....Vine o vreme cand unii pomi nu mai infloresc, dar uneori vine si o vreme cand oamenii ii ingrijesc....