Big grin

And there comes a time when we have to admit that everything is broken and we can't fix it anymore. No matter what we do, we cannot stick the pieces back together. And then the only thing left is to have a last look at that room full of chips and blood and broken dreams and close the door forever. It will never be the same again, but is the single chance to live...

Merry Christmas, darling!!! Just in case you didn't know you're not the single person hunted by closed doors and what's beside them, so cheer up! Take a glass of wine and smile!!! We are all fucked up, we are all messed up, we are all wearing masks, so let me see where does the prize for the best actor and actress of the year go???.....

I don't give a fucking shit your liar, I am not closing doors, I am cleaning up my mess and move over!...

Dream on, darling, there is no cleaning up, learn to live with that mess or you'll be as good as dead!

P.S Don't forget to smile, it gives people the idea that you are normal;)

Nevoia de ordine

Ca si fiinte umane inzestrate cu ratiune avem nevoie de o anumita ordine a tuturor lucrurilor, de un echilibru. Bineinteles conceptul de ordine definit de dragul nostru DEX ca "Stare de orânduială și de sistematizare; organizare armonioasă." poate fi inteles diferit si asimilat diferit de diferite persoane ca orice lucru de altfel. Dar indiferent de perceptie un lucru este sigur cu totii avem nevoia de control, de a ne simti stapani pe situatie, iar controlul poate fi detinut prin ordine, o ordine a lucrurilor, o ordine a situatiilor, o ordine a gandurilor din capul tau.

Cu totii facem ordine in lucruri, in camere, in sertare, in hartii,in cutii, dar cat de des ne amintim oare sa facem ordine in gandurile noastre, in mintile noastre inundate de toate avalansele de idei si concepte ce provin din exterior. Cat de des ne intrebam daca ceea ce gandim sau spunem este ideea noastra sau este doar ceva preluat din exterior si promovat mai departe pentru ca e "cool"? Este normal sa preluam lucruri din exterior atata timp cat le trecem prin prisma gandirii personale si ele se muleaza pe principiile si modul nostru de a vedea viata. Altfel va veti trezi in mijlocul unei dezbateri ca nici voi nu mai sunteti de acord cu ce ati sustinut si nici nu mai intelegeti rationamentul care v-a determinat sa sustineti acel lucru, destul de grav nu credeti?

Daca tot de apropie Craciunul si ne repezim cu totii sa facem ordine prin casa, ca doar e Sarbatoare, ce-ar fi sa ne rezervam putin timp sa facem ordine si in gandurile noastre, sa aspiram mizeriile, sa stergem de praf vechile noastre principii, chiar daca ele sunt contrazise atat de des de societatea de azi care promoveaza nonvalorile, sa analizam lucrurile care ni s-au intamplat, greselile si reusitele, sa invatam din ele si apoi sa le punem frumos pe rafturi si in sertare pentru a putea fi cu mintea limpede? Ordinea inseamna control, inseamna puterea de a ramane "in ordine" chiar si in cea mai mare dezordine;)

Everybody lies...

Toata lumea minte si acesta este singurul adevar uneori...Am fost mereu adepta adevarului oricat ar fi de dureros, dar daca uneori nu putem suporta adevarul, daca acesta ne ucide?

Care este de fapt adevarul?

Adevarul este ca toti purtam cate o masca, dar cortina cade intotdeauna si odata cu ea cad si mastile...Ce vezi cand te uiti in oglinda? Mai poti citi ceva pe fata ta atat de inexpresiva???.... Si totusi uneori sunt lucruri pe care nu le mai poti spune, lucruri atat de ingropate incat nu le mai poti scoate la iveala, dar tu, doar tu stii ca sunt acolo...

Suntem oamenii aparentelor: gandim prin prisma aparentelor, judecam prin aparente si cel mai grav este ca iubim niste aparente...Nu mai vrem sa privim mai adanc si nu mai vrem ca altii sa ne cunoasca cu adevarat...Auzim tot mai des fraza "Nu ma cunosti deloc" in cantece, in viata de zi cu zi, la televizor, in filme, dar vrem noi cu adevarat sa fim cunoscuti si sa cunoastem pe alcineva cu adevarat? NU!!! Nu vrem! Ne este prea frica de cum ne va judeca celalalt sau prea frica de ce vom gasi in spatele aparentelor, asa ca preferam sa ne punem masca si sa jucam teatrul vietii noastre...sa ne mintim pe noi insine si sa acceptam sa fim mintiti de altii pentru ca e mai simplu...E simplu, dar nimic extraordinar nu e simplu!....

Cineva a zis odata ca daca nu te-ai mintit niciodata pe tine insuti, nici altii nu pot sa te minta, dar cati dintre noi ne putem uita in oglinda si recunoaste: eu nu m-am mintit niciodata!... Suntem o insumare a intamplarilor prin care am trecut, a experientelor care ne au marcat si a oamenilor cu care ne-am intalnit, dar cel mai mult a minciunilor pe care le-am spus sau pe care am acceptat sa le credem....

Ourselves....

We cannot forget our memories. We must learn to live with them, to live with our scars deep inside starting to bleed out of nowhere and making us behave irrationally, because in the end this is what makes us ourselves...

So damn fabulous

Cu toti cautam extraordinarul, fabulosul, lucruri grozave, intamplari uimitoare, dar cateodata il putem gasi din intamplare chiar in fata noastra, deasupra unei cesti aburinde de ceai, intr-un separeu cald al unei cafenele cu muzica in surdina, alaturi de o prietena...Cateodata ceva mai grozav decat o intamplare uimitoare, e ceva simplu care te face sa te simti so damn fabulous...Exista doua tipuri de extraordinar: cel care este el insusi extraordinar si cel care te face sa te simti extraordinar. Al doilea este mai greu de gasit si de multe ori ascuns in lucruri simple, in lucruri pe care le ignoram...Batranii spuneau candva ca cheia vietii este sa te bucuri de lucruri simple...Nu i-am inteles niciodata... Nascuta sub semnul intamplarii mi-a fost mereu greu sa pot descoperi bucuria simpla, caci eram prea ocupata sa descalcesc itele destinului meu ciudat, dar cateodata, doar cateodata realizezi ca un ceai si o prietena buna te pot face sa te simti mai fabulos decat orice lucru extraordinar. In the end there are our friends who make us feel so damn fabulous and our adventure with them is even more extraordinary, that adventure called: everyday life!