Toata lumea minte si acesta este singurul adevar uneori...Am fost mereu adepta adevarului oricat ar fi de dureros, dar daca uneori nu putem suporta adevarul, daca acesta ne ucide?
Care este de fapt adevarul?
Adevarul este ca toti purtam cate o masca, dar cortina cade intotdeauna si odata cu ea cad si mastile...Ce vezi cand te uiti in oglinda? Mai poti citi ceva pe fata ta atat de inexpresiva???.... Si totusi uneori sunt lucruri pe care nu le mai poti spune, lucruri atat de ingropate incat nu le mai poti scoate la iveala, dar tu, doar tu stii ca sunt acolo...
Suntem oamenii aparentelor: gandim prin prisma aparentelor, judecam prin aparente si cel mai grav este ca iubim niste aparente...Nu mai vrem sa privim mai adanc si nu mai vrem ca altii sa ne cunoasca cu adevarat...Auzim tot mai des fraza "Nu ma cunosti deloc" in cantece, in viata de zi cu zi, la televizor, in filme, dar vrem noi cu adevarat sa fim cunoscuti si sa cunoastem pe alcineva cu adevarat? NU!!! Nu vrem! Ne este prea frica de cum ne va judeca celalalt sau prea frica de ce vom gasi in spatele aparentelor, asa ca preferam sa ne punem masca si sa jucam teatrul vietii noastre...sa ne mintim pe noi insine si sa acceptam sa fim mintiti de altii pentru ca e mai simplu...E simplu, dar nimic extraordinar nu e simplu!....
Cineva a zis odata ca daca nu te-ai mintit niciodata pe tine insuti, nici altii nu pot sa te minta, dar cati dintre noi ne putem uita in oglinda si recunoaste: eu nu m-am mintit niciodata!... Suntem o insumare a intamplarilor prin care am trecut, a experientelor care ne au marcat si a oamenilor cu care ne-am intalnit, dar cel mai mult a minciunilor pe care le-am spus sau pe care am acceptat sa le credem....
0 comments:
Post a Comment