Dupa 2 ore de somn pe o canapea, o trezire cu dureri de cap si un muschi sucit, am reusit sa mi mut corpul de zombie in pat si sa ajung cu greu la telefon sa sun "un prieten":))) dupa care am cazut lata...
20 de min mai tarziu - batai repetate la usa
"cine naiba ma scoala din pat? ah si abia atipisiem, auch spatele meu" Ma tarasc alene, deschid usa dupa care cad inapoi in pat auzind prea indepartat niste vorbe..."ah la naiba si nici n-am baut azi noapte macar" De dupa o pleoapa mijita pe un sfert o vad cu un tub de crema in mana - cine mai avea nevoie de cuvinte --printre mormaieli imi dau tricoul jos si prin mirosul de lavanda si durerea atenuata creierul meu da primele semne de restart dupa niste erori serioase....
10 min mai tarziu - bucatarie
Incercari esuate de a pregati micul dejun- cine altcineva ar mai gasi amuzante cele aproape 99.9% sanse ratate de a arunca casa in aer, de a da foc la ceva, de a ma lupta cu doua oua prajite mormaind bosumflata "ca un copil mic"- cum zice ea in timp ce torn cafeauna in cesti....
10 min mai tarziu - bucatarie
Creierul meu functioneaza si rad in timp ce mormane de prostii de povesti plutesc in aer si nu ne oprim aici - imi satisface si ultimul capriciu de a mai adauga o prostie in mormanul
imens, pentru ca asa e ea - e prietena mea care nu se sperie de mine morocanoasa, bosumflata adormita, nervoasa sau in cele mai rele situatii si circumstante posibile - gaseste mereu o cale sa rada si sa ma faca sa rad, sa transforme defectele mele in ceva hilar si sa ma faca sa nu mi fie frica de inca o dimineata proasta pentru ca stiu ca se poate transforma intr-o dimineata de milioane...
A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger. – Nichita Stanescu
