Banalitati

"În durerile mari, in durerile monstruoase, a muri nu inseamna nimic, este atat de natural, ca nu te poti scobori la nivelul unei atari banalitati." Emil Cioran

Durerea - ceva ce te poate face sa te uiti in oglinda sa te intrebi cine esti, ceva ce te face sa te urasti pe tine insuti pentru ca nu te mai recunosti, ceva ce nu trece niciodata fara sa lase urme...

Majoritatea oamenilor sunt fericiti de a nu afla nicicand durerea adevarata, dar daca nu ai fost blocat niciodata pe fundul oceanului la mii de metrii adancime, nu vei putea cunoaste nici fericirea deplina. Ca sa poti cunoaste suprema fericire, trebuie sa cunosti mai intai suprema durere si disperare. Ca sa vezi viata asa cum este ea, trebuie sa vezi mai intai moartea....lucru care deobicei se intampla la majoritatea oamenilor in sens invers...si ma gandesc uneori, nu sunt ei mai fericiti oare in superficialitatea si ignoranta lor???

Sunt sigura ca sunt! Pentru ca atunci cand dai mana cu durerea, cand privesti moartea in ochi, nu te mai poti intoarce niciodata la cine obisnuiai sa fii, nu mai poti niciodata sa te avanti in viata cu ochii inchisi , nu te mai poti incadra in norme si cel mai grav nu mai poti sa crezi....Si fara a crede nu poti lupta....Dar uneori, uneori noi gasim o portita de a ne minti pe noi insine si pe cei din jur, sau ne incapatanam sa credem in ceva mai mult decat ar face o un om obisnuit si avem mai multe de oferit, dar pana cand?

Cine suntem noi? Cine sunt eu?

Sunt aceea care te poate face ceea mai fericita persoana din lume si te poate invata sa traiesti, dar sunt si acel om care te poate lua cu el pe fundul marii fara un tub de oxigen...

Intrebarea e: Poti trece prin asta? Iti asumi riscul???