Tu si toamna

Clipe de intrebari galbene pe gene,
Parfum de toamna curgand in vene,
Vant uitat trist undeva-n fereastra,
Doar niste flori ofilite acolo-n glastra...

Un trecut apasator si un viitor incert,
Si un prezent in ritm mult prea alert...
Si daca timpul nu trece pentru amandoi?
Daca el se scurge oare de fapt printre noi?

As vrea poate sa o luam de la inceput,
Demult in timp, undeva, candva-n trecut...
As fi vrut poate sa ne cunoastem intr-o vara,
Ca sa mai cred ca frunzele pot sa nu doara...

E toamna deja desi tu nu poti inca vedea,
Nu poti intelege cate ganduri in sinea mea,
Cat la pustiu in frunzele ce cad mereu, infinit,
Cate la ploi de obraji in timp mi s-au zdrobit...

Ma rogi sa uit de trecut, sa zambesc,
Dar ma-ntreb mereu daca ma amagesc...
Bate trist toamna bolnava si nici nu mai stiu
Daca mai pot sa cred, sa simt sau sa mai scriu...

Ziua de ieri

As vrea sa-ti pot pune in cuvinte

Atata invalmaseala ce am in minte,

Atatea vise, idei, ganduri si pareri;

Ce repede s-a terminat ziua de ieri...

Nici nu mai stiu de am visat frumos,

Nici nu mai stiu macar acum ce are rost,

Nici ce mai vreau sa cred sau sa resping,

Nici macar ce ideal am vrut candva s-ating...

Si totusi nu mi-ai luat nimic,

Desi mi-ai daruit la schimb un infinit,

Un infinit de ganduri si pareri

De ce? De ce s-a terminat ziua de ieri?

Atatea lucruri nu-nteleg nicicum,

Dar mai e ceva ce stiu inca si acum:

Ca niciodata oricum nu voi putea uita,

Ziua de ieri din ochii tai, din palma ta...