Tu si toamna

Clipe de intrebari galbene pe gene,
Parfum de toamna curgand in vene,
Vant uitat trist undeva-n fereastra,
Doar niste flori ofilite acolo-n glastra...

Un trecut apasator si un viitor incert,
Si un prezent in ritm mult prea alert...
Si daca timpul nu trece pentru amandoi?
Daca el se scurge oare de fapt printre noi?

As vrea poate sa o luam de la inceput,
Demult in timp, undeva, candva-n trecut...
As fi vrut poate sa ne cunoastem intr-o vara,
Ca sa mai cred ca frunzele pot sa nu doara...

E toamna deja desi tu nu poti inca vedea,
Nu poti intelege cate ganduri in sinea mea,
Cat la pustiu in frunzele ce cad mereu, infinit,
Cate la ploi de obraji in timp mi s-au zdrobit...

Ma rogi sa uit de trecut, sa zambesc,
Dar ma-ntreb mereu daca ma amagesc...
Bate trist toamna bolnava si nici nu mai stiu
Daca mai pot sa cred, sa simt sau sa mai scriu...