Am ascultat azi melodia aceasta si nu am putut sa nu mi amintesc...Mi s-a parut nefiresc sa nu ma opresc o clipa si sa nu privesc inapoi...Uneori ceea ce se afla in urma te face sa mergi inainte... Viata e atat de plina de surprize...te invarte, te ameteste si te prinde in mrejele ei...Uneori, doar uneori iti ofera niste momente de fericire sublima daca stii sa le primesti...si atunci trebuie sa te bucuri de ele, sa-ti asumi riscul, sa pledezi vinovat daca acela este pretul, sa te lasi purtat de val daca crezi ca merita, daca simti ca acele clipe le vei pastra in adancul tau ascunse peste ani ca o comoara uitata pe fundul unui ocean...Si lacrima ce ti se prelinge pe dinauntrul obrajilor cand te uiti zambind in ochii lui pentru ultima oara esti doar tu realizand ca ai avut nevoie de el cand nu va mai fi, ca a fost lumina ta cand a fost intuneric, ca l-ai iubit cand l-ai lasat sa plece...Si mergand inapoi spre viata ta, intelegi ca nu ti mai pasa de mult sau poate nu ti-a pasat niciodata cat de gresit, de nebunesc, de prostesc, de copilaros a fost...Te bucuri doar ca s-a intamplat...poate pentru ca ti-ai dat seama cat de mult ti-o doreai doar dupa ce s-a terminat...
E ciudat cat de multe amintiri poate trezi o simpla melodie ce a aparut intamplator...dar oare este ceva intamplator?...
0 comments:
Post a Comment