only the time...

A day...the end of something?...the beginning of something?...something wonderful...nothing special...something to remember....something to forget...who knows...isn't this as all the other days?...depends on who's watching and of the future...isn't it strange how one day may mean nothing today and be very important in the future??? or other way around you think today is important but realize that was nothing....who can tell?...who has the power to tell this??... only the time...

Nisipul fin a oftat...

Nisipul fin a oftat, zambeste in el o umbra de pacat...stropi de vina ingropati, ciorchini de sare fata i-au spalat....

No reason???

Happy with no reason?...who knows? maybe I forebode something good at the horizon...;))...or maybe it's the reverse estate...you know that it was proved that the brain tends to balance the states? so if you are sad or angry for a long period or in a deep way, you will suddenly become happy and enthusiastic at a certain point...
strange thing that I began my day screaming, shouting, yelling and fighting and I got now to the point where I dance around and I am very enthusiastic...the thing is that I believe that in and behind everything lies a reason, even if is hidden or you don't realize it...so never know what's next...life keeps surprising you...

Prins in vara

Ora tarzie a diminetii,
Bate soarele la poarta vietii,
Covorul ruginiu deja s-a asternut
Asteapta usa s-o deschizi tacut...

Si fara vlaga o clintesti,
Ce s-a-ntamplat nu-ti amintesti,
Privesti fara privire-n golul fad
Si nu-ntelegi de ce frunzele tot cad...

Ti-e frig si nu-ntelegi cum,
Razele soarelui ce stralucesc acum,
Nu te mai incalzesc astazi defel
Si nimic parca nu mai e la fel.

Vantul zburda'n crang nebun,
Departe-n zare dare lungi de scrum,
Cerul, gol si pustiit de tril armonios,
Oameni care au acum paltonul gros...

Privesti nedumerit, confuz,
Totu-mprejur pare atat de obtuz,
Nu poti s-asimilezi nimic din ce se-ntampla
Si-ncepi sa ai macabre dureri de tampla...

Uimit, consternat si-ndurerat
Trantesti usa cu forta, speriat
Te asezi in pat si ochii ii inchizi buimac
Esti atat, atat de sigur ca doar ai visat...

Strazi bacoviene

Si inca din copilarie-adanca
Cand ceata se lasa ca o palca
Si eu mergeam pe strazi bacoviene
Aveam tristetea-ntrepatrunsa in vene.

Tuseam nervos si sacadat,
Oboseam mereu si neincetat,
Atunci am luat boala in mine,
Cand ma plimbam bolnav printre coline...

De prima azi m-am vindecat,
Dar la a doua leac nu s-a aflat
Si tot ma plimb pe strazi bacoviene,
Avand melancolia curgand prin vene...

Nimicuri mazgalite...

Ma simt atat de rece-n gandul meu,
O toamna galbena pe chipul greu,
O raza ratacita-n parul auriu,
O ploaie rece-n cerul astazi griu...

Melancolie-n sufletul pustiu...
E toamna iarasi trist mai scriu
Nimicuri mazgalite in declin,
Un nimic prin universul plin...

Taci, nu-mi zi nici un raspuns,
Caci soapta mea oricum n-a mai ajuns,
A luat-o si a pierdut-o vantul,
A ramas inmarmurit si trist cuvantul...

diletanti...

"Nu putem vedea toti cerul ca un astronom, pamantul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, pasarile ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, sa existe pe lume si diletanti, a caror singura specialitate e melancolia. Si, evident, eu fac parte din ei..." Octavian Paler

Acopera-mi inima cu ceva...

A venit, a venit toamna...E atat de rece toamna si ma ingheata...Picaturi de ploaie cad deprimat pe sufletul meu, frunze ruginii, galbene, rosiatice se amesteca confuze in parul meu in zborul lor dezolat spre abis si griul cerului se reflecta melancolic in ochii mei in timp ce ratacesc fara tinta pe strazile pustii si ude ale aceluiasi orasel mic de provincie pe care am ratacit si in ultimele toamne la fel de singuratice si triste...Si trec trist, privesc absent oamenii grabiti, imi strang tot mai aproape salul pe umerii reci si mai ma sting si eu cu fiecare frunza moarta pe care calc...e toamna, asa e mereu toamna indiferent daca sunt singura sau nu, daca vara a lasat loc regretelor sau nu, melancolia isi face loc in sufletul meu infrigurat de natura ce mai moare cu fiecare frunza...acopera-mi inima cu ceva si mergi tacut langa mine pe strazile pustii si ude, calca langa mine pe frunzele moarte si tine-mi salul lipit de umerii reci ca sa nu ma sting de tot, lasa-ma sa mi plec capul pe umarul tau puternic, intelege mai multe decat cuvintele pot spune... acopera-mi inima cu ceva si atunci eu promit sa nu ma inchid niciodata intr-un ochi strain...

Indragostita de vise, indragostita de idei...

Sunt o indragostita de vise, o indragostita de idei...cine poate intelege ca in loc sa ma indragostesc de lucruri concrete, de persoane reale, de ceva palpabil..., eu ma indragostesc mereu de vise, de pareri, de persoane ireale suprapuse celor reale, de idei, de ceva ce poti doar simti, de ceva ce de fapt nu exista...asa sunt visatorii...si nu degeaba se spune ca visatorii sufera mereu...dar daca esti un visator nu poti sa te opresti din a mai fi pentru ca asta ar insemna sa mori, sa ti lasi sufletul sa se stinga...si atunci nu ai incotro decat sa te obisnuiesti cu un gust amar uneori, sa umbli melancolic si absent, sa cazi si sa te ranesti...dar pentru clipele acelea cand visezi, canz zbori departe, pentru entuziasmul ce te cuprinde cand ai o idee, cand dintr-un vis pierdut a iesit cea mai frumoasa poezie, cand poate doar si pentru cateva clipe ai senzatia ca cineva te intelege si iti impartaseste visul chiar daca nu e asa...merita...de multe ori stiu sau realizez ca unele vise sunt de copil...retete de surprize, poezii, flori lasate in asteptarea pasilor lui si multe altele...stiu ca au fost vise infantile, idei pierdute si totusi as fi atat de trista sa nu le fi avut, atat de goala si pustie sa nu le fi imbratisat candva, atat de rece si posaca sa nu fi crezut candva in ele....si sunt sunt atat de fericita cand am un vis pentru ca asta inseamna ca traiesc, ca totusi in ciuda atator greutati si suferinte inima mea continua sa mai bata si mintea mea sa mai zboare, ca nu am devenit un robot de tabla care munceste mecanic...lumea iti poate lua orice: casa, masina, slujba, banii, realizarile, familia, prietenii, mandria, chiar demnitatea poate, te poate schimba complet si lasa fara nimic, dar daca lupti un lucru nu ti-l va putea lua niciodata: visele...atata timp cat continui sa visezi, sa ai idei - traiesti, cat nu - te-au omorat, te-au invins, te-au facut sa fii un individ printre mii de alti indivizi, toti la fel...niste roboti absenti si reci...sunt o indragostita de vise, sunt o indragostita de idei...

E iarasi tomana am uitat...

Alene scot capul pe fereastra
S-au ofilit florile din glastra
Si frunze zboara-n ceruri neincetat
E toamna iarasi am uitat...

Miros ruginiu de frunze moarte
Vant ce cant-alene printre soapte
O durere in suflet ce-o port...
E iarasi toamna si eu sunt mort.

Pustiu, goliciune fada
Picaturi din cer au inceput sa cada,
Si-mi uda chipul din fereastra,
Amintindu-mi surd de durerea noastra.

Privesc abatut in gol prin timp
De pe pervaz prin olimp
Si parca nu mi mai amintesc...
Ti-am demonstrat de-atatea ori ca te-ndragesc...

M-am ferit sa o rostesc
Chiar daca tu mi-ai spus odata "te iubesc"
Si cat la drum pagan am strabatut
Doar ca sa aflu trist ca te-am pierdut...

Si ma-ndepartez de la fereastra,
Arunca trist florile din glastra
O frunza moarta pe pervaz
Si-n camera miros de gaz...

Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?

Nu-mi mai aduc aminte, mi se pare cea mai frumoasa scoica din ocean...