Prins in vara

Ora tarzie a diminetii,
Bate soarele la poarta vietii,
Covorul ruginiu deja s-a asternut
Asteapta usa s-o deschizi tacut...

Si fara vlaga o clintesti,
Ce s-a-ntamplat nu-ti amintesti,
Privesti fara privire-n golul fad
Si nu-ntelegi de ce frunzele tot cad...

Ti-e frig si nu-ntelegi cum,
Razele soarelui ce stralucesc acum,
Nu te mai incalzesc astazi defel
Si nimic parca nu mai e la fel.

Vantul zburda'n crang nebun,
Departe-n zare dare lungi de scrum,
Cerul, gol si pustiit de tril armonios,
Oameni care au acum paltonul gros...

Privesti nedumerit, confuz,
Totu-mprejur pare atat de obtuz,
Nu poti s-asimilezi nimic din ce se-ntampla
Si-ncepi sa ai macabre dureri de tampla...

Uimit, consternat si-ndurerat
Trantesti usa cu forta, speriat
Te asezi in pat si ochii ii inchizi buimac
Esti atat, atat de sigur ca doar ai visat...