Cioburi

Am intrat in casa cu-n calm nebunesc,
Fara sa bufnesc ceva sau sa trantesc
Si din dulap am cules ce era portelan,
Le-am dat drumul incet spre tavan...

Abia cand mii de cioburi s-au imprastiat,
Te-am privit prin timp de mult uitat...
Si-un tipat sfasiat mi s-a oprit in piept
In genunchi langa cioburi am stat s-astept

O clipa m-am desprins incet din mine,
Nu mi amintesc pe ce meleaguri straine
M-am trezit buimac cu-un ciob in mana
Si cu o melodie trista ce-ncet ma ingana.

M-am ridicat amortit si le-am cules,
Bucatile sufletului meu neinteles,
Cioburile amintirii grele, reci,
Lacrimile unei fantani atat de seci...

Le-am aruncat sec intr-o punga de gunoi
Asa cum ai facut cu acel concept de doi
Am coborat scarile atat de calm si sacadat
Nimeni nu va sti vreodata ce am aruncat...

And that's why it's raining outside...

For those who can't cry anymore, the rain is their tears
For those who can't scream anymore, the storm is their anger
For those who can't express their pain anymore, the wind is their anguish
And for those who watch calm through the window, the mess outside is their condition...

"So let the rain fall down,
Let it wash away my sanity
'Cause I wanna feel the thunder
I wanna scream
Let the rain fall down
I'm coming clean, I'm coming clean......."

O toamna-n doi

Trebuia sa nu ma fi uitat inapoi,
Sa fi uitat de acea toamna-n doi
Si sa pastrez acea amintire pura,
Sa nu ne fi adus la realitatea dura.

Dar n-am stiut ca iarna va-ngheta,
Ca departarea mereu va departa
Si ca timpul nu va trece-n doi,
Ci ca va curge rece printre noi...

Copil naiv si mult prea visator,
Pierdut in vraja unui vis de dor,
Ce s-a trezit tarziu, in primavara,
Cu brate goale si valize intr-o gara.

Tinand in mana strans un vechi sovon,
Te vede indepartat si sobru in peron
Si-ti intalneste privirea goala, fara dor,
De pe treptele reci ale vechiului vagon.

Se aude-un fluierat pierdut in departate,
Calatorii se pierd grabiti in aglomerare.
Trenul se pune agale si lenes in miscare
El n-alearga, ea nu da sa coboare...

Raman privindu-se in ochi cu mila, cu mirare,
Ea da drumul valului pal si trist a-nstrainare,
El paraseste peronul spre un drum indepartat,
O toamna-n doi e tot ce-am mai pastrat...