Cioburi

Am intrat in casa cu-n calm nebunesc,
Fara sa bufnesc ceva sau sa trantesc
Si din dulap am cules ce era portelan,
Le-am dat drumul incet spre tavan...

Abia cand mii de cioburi s-au imprastiat,
Te-am privit prin timp de mult uitat...
Si-un tipat sfasiat mi s-a oprit in piept
In genunchi langa cioburi am stat s-astept

O clipa m-am desprins incet din mine,
Nu mi amintesc pe ce meleaguri straine
M-am trezit buimac cu-un ciob in mana
Si cu o melodie trista ce-ncet ma ingana.

M-am ridicat amortit si le-am cules,
Bucatile sufletului meu neinteles,
Cioburile amintirii grele, reci,
Lacrimile unei fantani atat de seci...

Le-am aruncat sec intr-o punga de gunoi
Asa cum ai facut cu acel concept de doi
Am coborat scarile atat de calm si sacadat
Nimeni nu va sti vreodata ce am aruncat...