Ninge...

Ninge....ninge trist, bland, cu fulgi mici de vise sfaramate si e frig, atat de frig ca am inghetat, am amortit, nu intelegi??? Degeaba tipi si ma zgudui, privirea mea ramane pierduta prin tine, inganand fulgii ce ti se aseaza pe gene si raman asa neclintita in universul de gheata ce se invarte, se invarte ametitor si ma intreb de ce nu cad? De ce nu ma prabusesc? Ma simt atat de rece si tu nu mai ai putere sa ma incalzesti, frigul din inima ta ma face si mai palida, iar in ochii tai nu mai gasesc nici o scanteie la care sa ma dezmortesc. Pleaca si nu te mai intoarce, aici nu mai e nimic pentru tine.... Eu insami sunt prea rece, iar daca nu pleci vom ingheta amandoi in frigul asta nebun sub fulgii ce cad sacadat si de o calmitate bolnava...E sfarsitul unei nopti reci de iarna, o iarna a mea, o iarna a ta, o iarna a noastra...si stiu doar ca nu vom vedea niciodata primavara impreuna...pleaca! E singura cale ca intr-o zi eu si tu sa ne putem dezmorti din iarna asta rece sau macar tu sa o faci...pentru ca eu nu mai cred in primavara...mi-e prea frig...