Ninge cu fulgi mici si gingasi. E prima ninsoare si vine purtand pe bratele pale si reci acceptarea: lupta s-a terminat, armele au fost puse jos...Nu mai e vara! Nu!, nu mai e nici macar toamna...Nici eu nu mai lupt, in fata linistii de neclintit, in fata dovezii implacabile cuvintele nu si mai au rostul, incapatanarea, jocurile, parerile, visele, amintirile - toate ingheata...Cand natura insasi se resemneaza tacuta sub mormanele de zapada cristalina intelegi ca tu esti o parte din ea si ca e timpul sa accepti plapuma de amintiri albe, de vise cu turturi si ingeri a caror forma a fost acoperita de vreme. E timpul sa ti iei manusile si sa mergi la o plimbare cu tine insuti, sa semnezi macar un armistitiu temporar...Iarna e anotimpul povestilor deasupra ceaiurilor sau ciocolatelor calde aburinde, a oamenilor care te cunosc atat de bine ca nu au nevoie de cuvinte, a vizitelor prelungite langa semineu, a gesturilor, a zambetelor calde, a obrajilor imbujorati, a linistii....
0 comments:
Post a Comment