O oboseala tarzie pe zapada,
O amintire ce nu vrea sa cada,
Un zambet trist uitat in vis...
O iluzie pagana a unui paradis.
O melodie ce trist ma-ngana,
O toamna mult prea batrana,
O mare de ganduri uitate, reci,
Sa le mai explici urechilor seci?
E tarziu, nimic nu-si mai are rostul,
Nu mai poti decat sa platesti costul.
Si te intrebi de acele clipe de fericire,
Au meritat atatea lacrimi la despartire.
Cine a castigat si cine in final a pierdut?
Te privesc prea trist, indurerat si mut,
O vreme cand atatea parca ti-as fi spus,
De nu ai fi adus atat de repede acel apus.
0 comments:
Post a Comment