How to save a life...

Si totusi vine toamna, o toamna bolnava, o toamna posaca in care fara ea nimic nu mai face sens...Mi-e dor de ea si nimeni si nimic nu poate umple golul imens din inima mea. Oricand se intampla ceva inca primul lucru pe care vreau sa-l fac este sa-i spun ei, dar ea nu mai e acolo....A disparut intr-o zi si nu am inteles de ce, nu am inteles ce s-a intamplat, nu am inteles unde a disparut o viata intr-o secunda, nu am inteles nimic, nici macar nu am mai putut sa spun nimic...ce as fi putut sa mai spun? Daca in 17 ani nu i-am demonstrat ce inseamna ea in viata mea, ce as fi putut sa spun in cateva minune sa schimbe ceva? ...Vine toamna, prima toamna fara ea...

Dosar clasat

Ai plecat tot asa cum ai venit:
Un zbor uitat, visat, necuvenit,
Din senin, ca o adiere de vant,
O mangaiere si inca un cuvant.

Si nu mai stiu macar ce ai luat
Un gand uitat, visat, gri, poluat,
Sau ce-ai dus, ce-ai mai lasat,
O soapta gri si-un dosar clasat.

Si niciodata nu ai sa stii macar,
Un secret uitat, visat, precar...
Ce ai uitat, ce ai ales la sfarsit,
O lumanare si-un vis desavarsit.

You only need the light when it's burning low...

Am ascultat azi melodia aceasta si nu am putut sa nu mi amintesc...Mi s-a parut nefiresc sa nu ma opresc o clipa si sa nu privesc inapoi...Uneori ceea ce se afla in urma te face sa mergi inainte... Viata e atat de plina de surprize...te invarte, te ameteste si te prinde in mrejele ei...Uneori, doar uneori iti ofera niste momente de fericire sublima daca stii sa le primesti...si atunci trebuie sa te bucuri de ele, sa-ti asumi riscul, sa pledezi vinovat daca acela este pretul, sa te lasi purtat de val daca crezi ca merita, daca simti ca acele clipe le vei pastra in adancul tau ascunse peste ani ca o comoara uitata pe fundul unui ocean...Si lacrima ce ti se prelinge pe dinauntrul obrajilor cand te uiti zambind in ochii lui pentru ultima oara esti doar tu realizand ca ai avut nevoie de el cand nu va mai fi, ca a fost lumina ta cand a fost intuneric, ca l-ai iubit cand l-ai lasat sa plece...Si mergand inapoi spre viata ta, intelegi ca nu ti mai pasa de mult sau poate nu ti-a pasat niciodata cat de gresit, de nebunesc, de prostesc, de copilaros a fost...Te bucuri doar ca s-a intamplat...poate pentru ca ti-ai dat seama cat de mult ti-o doreai doar dupa ce s-a terminat...




E ciudat cat de multe amintiri poate trezi o simpla melodie ce a aparut intamplator...dar oare este ceva intamplator?...

O mie...

O mie de ganduri, o mie de amintiri insirate pe foi si o tacere adanca de cristal...Sa te cert sau sa te iert? Si imi astepti reactia, dar eu nu pot sa articulez nimic...Te privesc pierdut din spatele zidului de cristal ce l-ai pus intre noi...Si nu inteleg...Cum se presupune sa reactionezi cand cineva iti demonstreaza ca nu ai insemnat nimic? Cum se presupune sa reactionezi cand cineva te desfiinteaza, te neaga?
Sa tipi? Te ajuta? Poate...Sa arunci cuvinte dure? Sa ranesti inapoi? Sa plangi? Sa te lamentezi? Poti incerca...Dar ce faci cand realizezi ca nimic din toate astea nu te vor mai face intreg inapoi? Ce sa zici cand nimic din ce ai zice nu poate sterge gustul amar? Ce sa articulezi cand te uiti in jurul tau si vezi o mie de cioburi sparte, vise moarte si amintiri patate?

"Esti acolo? Alooo......" - Tipi si imi faci semne din spatele zidului ala imens si parca fiecare muschi din mine s-a incordat si sangele mi s-a oprit in vene...E a treia oara cand incerci sa ma faci sa reactionez si eu tot pierduta te privesc...si stiu ca trebuie sa spun ceva...dar daca nu pot?

Ghosts

Emptiness...I just took down everything from my walls, no decoration left, no message to cheer you up, no picture to remind you of your past...nothing left...It's quiet, probably as quiet as I've been for a long time without even realising it...Feels like I've been numb or maybe I still am? There are so many questions wandering through my mind that I want to scream just to make them quiet...It all began with that discussion over a cup of coffee on a 'hangovered' morning...I wasn't debating or arguing a point anymore...I wasn't even talking with M. anymore...I wasn't in that room anymore...So, where was I and who I was speaking with? What is this? What ghost came back to hunt me? Why?....Do I even want to answer all these questions?

Feels weird to write after so much silence...But what are you supposed to do or say when there is nothing left to say, when that clench has been inside your chest for so long you don't even remember why or when it began, when there is nothing you can do to change anything?

Tu...

Am luptat mereu pana am obosit, pana mi-am pierdut speranta, pana a inceput sa nu mi mai pese, pana s-a facut liniste si totul in mine a amutit intr-o uitare amortita...si ai aparut tu...Tu, ametitul, care imi cumpara ciocolata belgiana de la coltul strazii, care ma taraie prin parcuri, care imi strica umbrela, care se uita la mine amuzat, care e in stare sa vorbeasca ore in sir despre filozofie, care imi canta la chitara dimineata, care ma priveste uimit cu un zamber strengar in coltul gurii de fiecare data cand ma ia valul si debitez prostii, care ma saruta calm pe frunte si parca sunt iar copil...Da, tu ametitul care a aparut de undeva pierdut ca o gluma, ca un joc...si ma sperie, ma sperii si vreau sa fug, sa fug departe pana iti intalnesc privirea intrebatoare si raman tacuta privind ploaia ce se sparge sacadat de geamul tau in timp ce tu canti la chitara ta veche ceva trist...

Am zambit prea tarziu... Am tras tarziu de volan...

Nu mai vreau să aud niciun cantec trist
Nu mai vreau să aud niciun cantec deştept
Pleci acum te-nteleg, e de-ajuns, nu insist
E de-ajuns ca imi arde radioul in piept.

Cred ca vine o clipa cand nu te mai sperie sau doare ca oamenii vor pleca...Ajungi doar sa intelegi ca oamenii care merita vor ramane, ceilalti sunt doar niste trecatori prin viata ta. Inveti sa ii pretuiesti pe primii si sa te bucurii de ceea ce iti lasa ceilalti. Alegi sa te bucuri de amintirile si de clipele impartasite in loc sa regreti ceea ce ar fi putut sa fie, dar nu a fost. E o greseala ce o facem cu totii mereu, luptand pentru ceea ce ar putea fi sau ce ne-am dori sa fie in loc sa luptam pentru ceea ce este. Poate am zambit prea tarziu, poate am tras tarziu de volan...Si? Ce rost mai are? Timpul trece si tu m-ai invatat ca in final conteaza sa te poti uita inapoi si sa zambesti. Daca te intristezi si iti petreci timpul in regrete nu faci decat sa strici clipele frumoase. 

Vrei sa fii doar un trecator? Te inteleg... Voi pastra expresia indignata ce o aveai cand ne-am cunoscut, discutiile de pe o foaie de hartie, momentul cand ai fugit dupa mine sa ma rogi sa iti scriu, tachinarile, ideile nebune de la 3 dimineata cu precizia unui ceas elvetian in primele doua saptamani, momentele jenante si amuzante, bataia inimii tale sub urechea mea, discutiile filozofice de dimineata, mana ta amortita sub capul meu, leacul perfect pentru mahmureala, omleta de dimineata, ultimul sarut grabit...si toate nimicurile care m-au facut sa zambesc. In final viata e formata din nimicuri, nimicuri care ne fac fericiti sau tristi. Te voi revedea probabil candva curand, peste putin timp care va fi parut o vesnicie si iti voi spune 'Buna, straine!'. Tu vei zambi. Vom zambi amandoi pentru ca vom fi pastrat un secret. Secretul de a nu lasa prezentul sa iti strice momentele frumoase din trecut sau din viitor...

Feel this moment

I finally decided and accepted one thing: The way to my heart is through my mind ;)) If you can challenge me, stimulate me, make me curious, make me laugh, get the sense behind the actual meaning, you'll definely gain a chance...Yes, I am smart and I need a guy who is at least as smart as me, otherwise I am gonna end up being bored to death really fast...And to the point where my day was pretty much awesome and as I didn't have so many good days in a row in a long time, I actually want to celebrate it  :)) Summing up: Chaired for the first time a debate by myself, kids went and said to the panel that my feedback was the best they ever received, judged the top top room and pretty much decided who goes to the final. Morevoer I had the funniest, smartest, challenging conversations with one guy thoughout the entire day. Also I was really amused while this guy dismissed in such a polite yet incredebly so smartly mean kind of attractive way another guy  who was just trying to hit on me. Poor guy didn't even got how mean it was...Oh dear, dear...I actually felt quite sorry for the guy, handsome, sweet, smart, but obvious not as smart as the other one...Finished my  uni work, leaving to Germany in 2 days...life is awesome and yep I am quite happy... So, I figured if I can bore you with my sad/philosophycal posts, why not actually celebrate together as well? Cheers to you, my dear readers ;)

P.S Someone dedicated me this song today and it actually amused me. Well, I guess I could be a little bit of a troublemaker, but at least I promise to never bore you ;)



Feeling the moment and not worrying about tomorrow is so good :))

Lesson number x: Girl. don't chase and you'll be chased

Stop chasing and others will start doing it. Takes a little of 'I don't give a shit attitude', but it works and it spares you of a lot of headaches or heartaches... Lay back, relax and enjoy ;) The ones who actually care will hold on to you ;)

Can you make me sway?

Repetitii...mare de ganduri...spectacolul e maine...examenul e marti...si eu nu ma pot concentra la nimic...vreau doar sa dansez...dansul e genia! Nu ai nevoie de cuvinte, nu trebuie sa te gandesti la cum te prezinti, ce o sa spui, ce o sa creada celalalt despre tine pentru ca dansul e singura forma de comunicare in care poti sa vezi esenta unei persoane, fara masti, fara introduceri, fara falsuri, fara trecut si fara viitor. In momentul in care ai pasit pe ringul de dans si muzica incepe, incet incet totul dispare, pana cand ramai doar tu si perechea ta, pana cand mintea ti se goleste incet si te lasi purtat de ritmuri...un tango incapatanat si pasional, un vals visator, un chacha jucaus si incitant si cate si mai cate ritmuri si stari...Tu pe care il alegi azi? 

I just wanna sway today, sway until I stop feeling anything else than the excitment and the pure game. So, would you sway me?

Dar unde dragoste nu e...

Au inflorit zambilele in fereastra triste,
Cu petalele lor purpurii, albe, aiuriste,
Cu tulpinele aplecate spre lumina rece,
Timpul grabit, insingurat peste ele trece.

Si ele raman-n frumusetea lor trecatoare,
Triste, parfumate, delicate, fermecatoare,
Nepasatoare la gandul tau lung si efemer,
Cand tu realizezi ca inca esti un monomer.

Te salut zambind

Sunt amintiri de care nu poti fugi oricat ai alerga, oricat de departe ai pleca, oricat de mult ai incerca...Multi ani mai tarziu, am uitat de mult sa ma mai intreb sau sa mai incerc sa inteleg, am uitat sa te iubesc, am uitat sa te urasc, am uitat sa mi amintesc...Am uitat sa-mi amintesc - Ironic, nu?...A venit la mine sa ma intrebe daca te cunosc - o alta tara, un alt timp, o alta lume...Cine a zis ca lumea e imensa s-a inselat amarnic! Este de fapt mult prea mica...- i-am raspuns mecanic ca da, cand de fapt nu puteam sa nu ma intreb: oare? Oare te cunosc sau te-am cunoscut vreodata? Cine stie...Incerca zadarnic sa ma faca sa vorbesc despre tine, iar eu nu eram capabila sa-i dau decat niste raspunsuri vagi, monosilabice, de o politete desavarsita. Il vedeam cum se chinuia sa ma inteleaga, sa-si confirme asa zisele povesti pe care probabil le auzise de la tine...Si eu am ramas rece, in timp ce ochii mei ii spuneau nu mai conteaza de mult...Da, sunt amintiri de care nu poti fugi oricat ai alerga, oricat de departe ai pleca si oricat de mult ai incerca, dar ele te pot afecta doar pana la un anumit punct. La un moment dat le accepti, devin parte din tine, devii tu insuti plictisit de aceasi poveste. Da, te-am iubit asa cum nu am mai iubit pe nimeni si asa cum probabil nu voi mai iubi niciodata si nu pot face nimic sa schimb asta. Nici macar tu nu ai mai putea vreodata repara ce ai distrus, si atunci ce rost mai are sa vorbim despre asta? Viata merge inainte si invatam sa ne bucuram de ea si cu bune si cu rele. Trag din tigara mea falsa cu gust ciudat plante, pentru ca m-am lasat de fumat si incerc sa te gasesc printre amintiri, dar nu-mi amintesc...Oare se poate ca ceva sa te doara pentru atat de mult timp incat sa nu-ti mai amintesti macar de ce doare? Si oare in final nu purtam cu totii, fie constient sau inconstient, durerile si amintirile noastre?

Te salut zambind, eu cel din prezent, pe tine cel din trecut, pe tine cel din viitor, pentru ca drumul spre evolutie e pavat cu constientizare si acceptare ! 

Fulgi de zapada

Oare cati fulgi sa cada in fereastra?
Oare cata apa sa cada gri-albastra?
Cate la minute neiertatoare in vant?
Pana sa rostesti oare ultimul cuvant?

Incerci degeaba sa le intelegi rostul,
Si inutil sa le mai calculezi tu costul,
Danseaza fulgii in vant nestingheriti,
Si sunt la fel si totusi atat de diferiti.

Se topesc in palma-ti reci, nepasatori,
O dulce amintire a unor gri zburatori,
Cand o sa intelegi oare cat e de inutil
Sa vrei sa prinzi un fulg in palma ta umil?

Opreste-te o clipa

Cateodata atunci cand ti se pare ca viata ta e intoarsa cu fundul in sus, cand toate merg prost, cand esti nervos, capsat si nu te poti calma, cand nimic nu e bun, cand urasti pe toata lumea si detesti totul, ar trebui sa te opresti pentru o secunda din lupta contra a tot si a tuturor si sa privesti in jurul tau. De cele mai multe ori poti ramane surprins si sa realizezi ca esti mai norocos decat crezi...

Printre marea de urlete si lucrurile trantite, azi au fost doi oameni care au trecut peste si incercau sa-mi arate ca sunt acolo, desi eu parca nu ii vedeam si nu ii auzeam. Nervii pot strica oamenii de cap va zic eu :))

Fratele meu de 3 ani, dupa o zi intreaga in care l-am repezit si am tipat la el degeaba in timp ce el incerca sa ma impace, mi-a zis "Stiu ca ai fost nervoasa. Nu-i nimic. Esti cea mai grozava sora din lume! Nu mai exista alta ca tine!" si mi-a venit sa plang cand m-a luat in brate...Uneori copii sunt mai maturi decat adulti...

Prietena mea a ascultat linistita cum tranteam si comentam, incercand sa-mi spuna mereu "imi pare rau" si "o sa fie bine", dar eu parca eram surda. "Hai sa ti fac un masaj" Eu am reusit sa tun si sa fulger chiar si in timpul acela pentru ca sunt un unicat specimen de prostie cand ma enervez. Dar pe ea nu a speriat-o nimic si nici nu a reusit sa o alunge.

Acum privind inapoi, realizez ca sunt norocoasa si poate uneori ar trebui sa ma concentrez mai mult pe lucrurile bune din viata mea decat pe cele rele si ca atunci cand sunt nervoasa sa ma opresc si sa ma uit in jurul meu inainte de a fi prea tarziu...Opriti-va o clipa si priviti in jur! Poate suna patetic, dar functioneaza!

PS. Fratele meu si prietena mea sunt cu siguranta cele mai bune lucruri care s-au intamplat vreodata in viata mea. :)