E toamna iar... Ma simt din ce in ce mai batrana cu fiecare toamna ce trece, mai obosita cu fiecare frunza ce cade, mai plictisita de tristetea cladirilor posomorate, mai trista de ploaia din fereastra, mai satula de toate amintirile care incep sa ma inunde...Si cum ai putea intelege? Te vad cum incerci sa citesti in ochii mei, sa intelegi si oh, cat as vrea sa o poti face...sa intelegi ceva ce nu poate fi explicat...dar cine te-ar putea condamna daca nu ai reusi?
E toamna iar si totul se stinge, totul se cufunda in linistea aia de la miezul noptii cand doar ploaia iti bate in fereastra si doar vantul suiera printre copaci, alungand si ultimele frunze de pe ramuri... Iar eu, eu stau si privestc intunericul, absenta luminii... si ma intreb doar ce va supravietui pana la primavara...Prin ploi si vant, prin gerul iernii, cine va reusi? Eu? Tu? Visele? Parerile? Planurile? Zambetele? Amintirile?...Cine stie?...Vom vedea la primavara...
Si tot ce mai ramane e doar un hanorac sa-mi tina de cald in zilele friguroase de toamna tarzie, sa incerce sa-mi vindece ranile vechi de atatea ierni uitate pe sufletul meu...
0 comments:
Post a Comment