Infruntare

Ti-am auzit vocea azi...Tipai dupa mine sa ma opresc, dar nu vroiam sa te ascult. Inaintam prin gerul naprasnic si vantul ce-mi biciuia fata nemilos, si as fi luat toata lumea in piept doar ca sa fug de tine...Dar tu, tu nu vroiai sa ma abandonezi, continuai sa tipi in urma mea chiar daca eu nu ma opream, continuai sa alergi dupa mine chiar daca eu fugeam de tine...Tu! Tu cu incapatanarea ta nebuna! Lasa-ma in pace! Eu nu mai pot si nici nu mai vreau sa ma uit in urma mea!!!...Si urletele tale ascutite, insuportabile ca un cutit in coaja unui copac fara aparare si nervoasa m-am intors sa ti strig in fata sa ma lasi in pace, sa taci, sa pleci, sa dispari....dar in zapada lucea o umbra prea familiala, iar in vitrina vechiului magazin de jucarii mi-am vazut reflectia tremuranda, razand: Chiar crezi ca poti fugi de tine insuti?......