Otrava roz

Mai torn un pahar de vin,
Pe care tacerii sa-l inchin.
Ce am inchis nimeni sa nu stie,
Nici ce in urma ta va fi sa fie.

Sorb incet otrava roz a amintirii,
Pecetea grea a lumii, a firii
Si gandul mi-alearga-n departare,
In timp ce-nchid incet orice odaie...

Si nu-ti voi cauta chipul in vis,
Am obosit sa ratacesc in dens abis.
Azi iti zic in gand la revedere,
Dar maine te gasesc curgand prin vene...

Am plecat si n-am mai revenit

Am plecat si n-am mai revenit...cel putin nu inca...ma simt drogata, adormita, amortita...nu, nu sunt aici nu poti vedea?...lasa-ma in lumea mea...

Te caut disperat prin prisma departarii
Prin amarul chin si zambet al uitarii
O clipa sa te mai gasesc macar
Inainte de marele final...

As vrea sa-mpiedic pamantul a se invarti
Si miselul, trecatorul timp a te-ameti
Dar stiu atat de trist ca n-am nici o putere
Depinde de tine sa ma pastrezi curgand prin vene...

O soapta plansa de nu ma uita
Un strigat mut de nu pleca
Noaptea s-asterne peste tot
Ai grija dragul meu de foc!

Plec departe, Plec pe Marte........

I'll be back someday, but for now I'm leaving far, far away...

Adrenalina.....

Un mail...o invitatie...adrenalina...ce va fi...calatorul din mine se trezeste la viata in ciuda amortelii tacute de toamna....SA PLEC...plec departe.....Nu ma opri la tine!!!!!!!!......

Only when....only then...

Only when you manage to see what eyes can't see,
only then you can really tell that you see...
Only when you manage to hear what ears can't hear,
only then you can really tell that you hear...
Only when you manage to smell what nose can't smell,
only then you can really tell that you smell...
Only when you manage to taste what mouth can't taste,
only then you can really tell that you taste...
Only when you manage to feel what skin can't feel,
only then you can really tell that you feel...

Only when you manage to live what you think you can't live,
only then you can really tell that you live...

Paradoxul vremurilor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
Cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
Autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
Cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
Avem mai multe functii, dar mai putina minte,

Mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
Mai multi experti si totusi mai multe probleme,
Mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata,

Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta,
Moralitate de doi bani,
Corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri.
...

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.
Far-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti.

- Poezie de Bob Moorehead -

Nota

Cu noaptea calator, privind printre gene subrede intunecimea friguroasa a cerului fara stele, te pierzi in neantul anonimului pribeag ce nu l-a intalnit nimeni niciodata, lasand in urma ta pe o hartie visul unei vieti de reverie...

I dreamed I was missing........

E toamna...calc pe frunzele ce mai soptesc stins sub talpile mele inghetate de atata frig sufletesc...trec pe strazile pustii si planse de atatea suflete pribege ce si-au adapostit visele in crapaturile bordurilor, care s-au prabusit ascunzand pe veci tainele unor sperante de mult pierdute...a acalmie...nimeni nu cuteaza a mai clinti linistea funerara a pavajelor acoperite de hoituri putrede de vise si pareri, vantul rece adie calm si rece, imprastiind mirosul greu al deziluziei, iar cerul plange cu lacrimi resemnate si sacadate moartea propriului pamant...cu sufletul greu, cu ochii incetosati de aburul lacrimilor cazute din griul absolut, cu trupul tremurand bolnav in apusul suprem, te indrepti inconstient spre singurul loc care te-ar mai putea adaposti in noaptea cea grea si te asezi resemnat pe marmura rece, privind in sus spre ultimul simbol al sperantei ce mai troneaza in cerul gri deasupra unui pamant aflat in deznadejdea mortii: crucea....

only the time...

A day...the end of something?...the beginning of something?...something wonderful...nothing special...something to remember....something to forget...who knows...isn't this as all the other days?...depends on who's watching and of the future...isn't it strange how one day may mean nothing today and be very important in the future??? or other way around you think today is important but realize that was nothing....who can tell?...who has the power to tell this??... only the time...

Nisipul fin a oftat...

Nisipul fin a oftat, zambeste in el o umbra de pacat...stropi de vina ingropati, ciorchini de sare fata i-au spalat....

No reason???

Happy with no reason?...who knows? maybe I forebode something good at the horizon...;))...or maybe it's the reverse estate...you know that it was proved that the brain tends to balance the states? so if you are sad or angry for a long period or in a deep way, you will suddenly become happy and enthusiastic at a certain point...
strange thing that I began my day screaming, shouting, yelling and fighting and I got now to the point where I dance around and I am very enthusiastic...the thing is that I believe that in and behind everything lies a reason, even if is hidden or you don't realize it...so never know what's next...life keeps surprising you...

Prins in vara

Ora tarzie a diminetii,
Bate soarele la poarta vietii,
Covorul ruginiu deja s-a asternut
Asteapta usa s-o deschizi tacut...

Si fara vlaga o clintesti,
Ce s-a-ntamplat nu-ti amintesti,
Privesti fara privire-n golul fad
Si nu-ntelegi de ce frunzele tot cad...

Ti-e frig si nu-ntelegi cum,
Razele soarelui ce stralucesc acum,
Nu te mai incalzesc astazi defel
Si nimic parca nu mai e la fel.

Vantul zburda'n crang nebun,
Departe-n zare dare lungi de scrum,
Cerul, gol si pustiit de tril armonios,
Oameni care au acum paltonul gros...

Privesti nedumerit, confuz,
Totu-mprejur pare atat de obtuz,
Nu poti s-asimilezi nimic din ce se-ntampla
Si-ncepi sa ai macabre dureri de tampla...

Uimit, consternat si-ndurerat
Trantesti usa cu forta, speriat
Te asezi in pat si ochii ii inchizi buimac
Esti atat, atat de sigur ca doar ai visat...

Strazi bacoviene

Si inca din copilarie-adanca
Cand ceata se lasa ca o palca
Si eu mergeam pe strazi bacoviene
Aveam tristetea-ntrepatrunsa in vene.

Tuseam nervos si sacadat,
Oboseam mereu si neincetat,
Atunci am luat boala in mine,
Cand ma plimbam bolnav printre coline...

De prima azi m-am vindecat,
Dar la a doua leac nu s-a aflat
Si tot ma plimb pe strazi bacoviene,
Avand melancolia curgand prin vene...

Nimicuri mazgalite...

Ma simt atat de rece-n gandul meu,
O toamna galbena pe chipul greu,
O raza ratacita-n parul auriu,
O ploaie rece-n cerul astazi griu...

Melancolie-n sufletul pustiu...
E toamna iarasi trist mai scriu
Nimicuri mazgalite in declin,
Un nimic prin universul plin...

Taci, nu-mi zi nici un raspuns,
Caci soapta mea oricum n-a mai ajuns,
A luat-o si a pierdut-o vantul,
A ramas inmarmurit si trist cuvantul...

diletanti...

"Nu putem vedea toti cerul ca un astronom, pamantul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, pasarile ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, sa existe pe lume si diletanti, a caror singura specialitate e melancolia. Si, evident, eu fac parte din ei..." Octavian Paler

Acopera-mi inima cu ceva...

A venit, a venit toamna...E atat de rece toamna si ma ingheata...Picaturi de ploaie cad deprimat pe sufletul meu, frunze ruginii, galbene, rosiatice se amesteca confuze in parul meu in zborul lor dezolat spre abis si griul cerului se reflecta melancolic in ochii mei in timp ce ratacesc fara tinta pe strazile pustii si ude ale aceluiasi orasel mic de provincie pe care am ratacit si in ultimele toamne la fel de singuratice si triste...Si trec trist, privesc absent oamenii grabiti, imi strang tot mai aproape salul pe umerii reci si mai ma sting si eu cu fiecare frunza moarta pe care calc...e toamna, asa e mereu toamna indiferent daca sunt singura sau nu, daca vara a lasat loc regretelor sau nu, melancolia isi face loc in sufletul meu infrigurat de natura ce mai moare cu fiecare frunza...acopera-mi inima cu ceva si mergi tacut langa mine pe strazile pustii si ude, calca langa mine pe frunzele moarte si tine-mi salul lipit de umerii reci ca sa nu ma sting de tot, lasa-ma sa mi plec capul pe umarul tau puternic, intelege mai multe decat cuvintele pot spune... acopera-mi inima cu ceva si atunci eu promit sa nu ma inchid niciodata intr-un ochi strain...

Indragostita de vise, indragostita de idei...

Sunt o indragostita de vise, o indragostita de idei...cine poate intelege ca in loc sa ma indragostesc de lucruri concrete, de persoane reale, de ceva palpabil..., eu ma indragostesc mereu de vise, de pareri, de persoane ireale suprapuse celor reale, de idei, de ceva ce poti doar simti, de ceva ce de fapt nu exista...asa sunt visatorii...si nu degeaba se spune ca visatorii sufera mereu...dar daca esti un visator nu poti sa te opresti din a mai fi pentru ca asta ar insemna sa mori, sa ti lasi sufletul sa se stinga...si atunci nu ai incotro decat sa te obisnuiesti cu un gust amar uneori, sa umbli melancolic si absent, sa cazi si sa te ranesti...dar pentru clipele acelea cand visezi, canz zbori departe, pentru entuziasmul ce te cuprinde cand ai o idee, cand dintr-un vis pierdut a iesit cea mai frumoasa poezie, cand poate doar si pentru cateva clipe ai senzatia ca cineva te intelege si iti impartaseste visul chiar daca nu e asa...merita...de multe ori stiu sau realizez ca unele vise sunt de copil...retete de surprize, poezii, flori lasate in asteptarea pasilor lui si multe altele...stiu ca au fost vise infantile, idei pierdute si totusi as fi atat de trista sa nu le fi avut, atat de goala si pustie sa nu le fi imbratisat candva, atat de rece si posaca sa nu fi crezut candva in ele....si sunt sunt atat de fericita cand am un vis pentru ca asta inseamna ca traiesc, ca totusi in ciuda atator greutati si suferinte inima mea continua sa mai bata si mintea mea sa mai zboare, ca nu am devenit un robot de tabla care munceste mecanic...lumea iti poate lua orice: casa, masina, slujba, banii, realizarile, familia, prietenii, mandria, chiar demnitatea poate, te poate schimba complet si lasa fara nimic, dar daca lupti un lucru nu ti-l va putea lua niciodata: visele...atata timp cat continui sa visezi, sa ai idei - traiesti, cat nu - te-au omorat, te-au invins, te-au facut sa fii un individ printre mii de alti indivizi, toti la fel...niste roboti absenti si reci...sunt o indragostita de vise, sunt o indragostita de idei...

E iarasi tomana am uitat...

Alene scot capul pe fereastra
S-au ofilit florile din glastra
Si frunze zboara-n ceruri neincetat
E toamna iarasi am uitat...

Miros ruginiu de frunze moarte
Vant ce cant-alene printre soapte
O durere in suflet ce-o port...
E iarasi toamna si eu sunt mort.

Pustiu, goliciune fada
Picaturi din cer au inceput sa cada,
Si-mi uda chipul din fereastra,
Amintindu-mi surd de durerea noastra.

Privesc abatut in gol prin timp
De pe pervaz prin olimp
Si parca nu mi mai amintesc...
Ti-am demonstrat de-atatea ori ca te-ndragesc...

M-am ferit sa o rostesc
Chiar daca tu mi-ai spus odata "te iubesc"
Si cat la drum pagan am strabatut
Doar ca sa aflu trist ca te-am pierdut...

Si ma-ndepartez de la fereastra,
Arunca trist florile din glastra
O frunza moarta pe pervaz
Si-n camera miros de gaz...

Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?

Nu-mi mai aduc aminte, mi se pare cea mai frumoasa scoica din ocean...

Si imi doream un rasarit...

Mi-am dorit sa vedem rasaritul impreuna...credeam ca asta iti doreai si tu...dar nu l-am vazut...In dimineata ce a urmat dupa noaptea aceea, cerul era inorat si razele soarelui nu razbateau...Griul cerului trist si umbrele razelor semanau mai mult a un apus mohorat de toamna si noi, noi mergeam singuri pe nisipul rece...mi-am dorit sa vedem un rasarit impreuna, dar am vazut un apus, un apus monoton si gri...nici macar un apus spectaculos...

Tarziu in acea zi a rasarit soarele, dar tu, tu erai deja departe si am stiut trist ca intre noi-i un apus far' de soapte...

Ai uitat de floare...

Te privesc trist si tacut

Prin prisma amintirilor din trecut,

Esti atat de departe-n zare

Si ai uitat sa te intorci c-o floare...

Te-am lasat sa pleci,

Te-am lasat peste mine sa treci,

Sa vad daca ai sa-ti amintesti

Sau ai sa simti ca ma iubesti...

Dar te-ai intors rece, posac,

Nimic pe drumul tau nu ai aflat,

Dar nu plang, nu te-am pierdut,

Nu poti pierde ceva ce n-ai avut...

Fantezie...

Aveam o fantezie sa zac uitata in bratele tale la malul marii pe nisip, sa aud valurile sinucigase izbindu-se cu putere de mal si sa ma bucur ca traiesc. Sa simt caldura inimii tale batand sub urechea mea si forta bratelor tale ce ma protejeaza de briza rece a rasaritului de care nu imi va fi frica pentru ca tu esti cu mine...un nou inceput care in bratele tale nu ma va speria...dar acum nu mai stiu nici ce mai simt, nici ce mai simti...a fost o minciuna? un vis ce a zburat? un joc pierdut?
nu stiu...tot ce stiu e ca mi-e frig si bratele tale nu mai ajung sau nu mai vor sa ma incalzeasca, iar inima ta a incetat sa bata sub urechea mea...

Toamna vine cu lamai...

As vrea sa te privesc ca ieri

Dar parca au trecut trei veri

Si tot o vara e in continuare

Ne-am prins intr-un cerc fara scapare...

Iubire de vara, iubire de-o zi

Unde toata lumea stie ce va fi

Caci toamna soseste neintarziat

Ar fi naiv sa crezi ca am scapat.

A fost un joc sau nici atat

Te-ntrebi inutil doar cat?

Eu vreau sa pleci si sa ramai,

Dar stiu ca toamna vine cu lamai...

adult-copil

Te-as mai dori o clipa ca-n acel vis
Dar in acelasi timp te-as alunga-n abis
E mereu atat, atat de - ngrozitor
Cand in amor comiti omor...

Prietenii s-au facut amanti acum,
Dar nu stiau ca asta e-un alt drum
Acum pare a fi atat de tarziu
Am pus deja amouru-ntr-un sicriu...

Am vrut pasiune, am vrut mai mult
Dar in loc de asta am primit scrum
Caci nu stiam c-asa iubirea arde, se consuma
Si nu ramane-n spate nici macar o urma...

As vrea s-alung sentimentul de inutil
Sa calc melancolia-n picioare sa fiu abil
Poate ca vreau sa mai fiu un pic copil
Chiar de adult sustin ca sunt febril...

Am cunoscut un strain...

E toamna pentru tine...e toamna pentru amandoi...Pacat ca nu-i o toamna-n doi...Stiu, stiu ca afara e inca vara, dar crede-ma in sufltul meu si al tau e deja toamna...Am pierdut taina de vara...acum e toamna...

Iti simt raceala, imi simt propria raceala si ma ingheata...am ramas in rochie in vantul rece al toamnei...Nici tu n-ai jacheta sa mi-o pui pe umerii goi...ramanem amadoi infrigurati, zgribuliti in vantul ce ne distanteaza tot mai mult pana ce in cele din urma luam directii diferite in incercarea de a gasi ceva ce ne va incalzi din nou sufletul inghetat...

Am fost recent intr-o vacanta la mare si am cunoscut un baiat. Semana izbitor de mult cu tine si am crezut ca erai tu, dar nu, nu erai tu...Era un strain, un strain ce privea gol prin mine cu privirea pierduta... El nu-mi cunostea sufletul asa cum o faceai tu, el nu ma facea sa rad, el nu ma facea sa ma simt in siguranta...Ma privea absent...El imi dorea trupul, tu imi vroiai sufletul, el imi cersea mangaierea, tu imi cerseai soapta...Mi-e dor de tine, daca ai sti cat de mult...Am inteles ca te-am confundat, dar nu inteleg de ce acum imi scrie el in locul tau...De ce?...De ce si eu te privesc altfel?...Citesc randurile de la tine...Nu, nu sunt de la tine...sunt de la el...reci, formale, distante...incercari esuate de a parea profunde sau pline de esenta...sunt goale...Mi-e dor, atat de dor de tine...Au trecut mii de ani de cand te-am vazut ultima oara si toti atatia de cand am vorbit...

Am fost in vacanta si am cunoscut un strain, dar acum nu inteleg de ce te-am pierdut pe tine sau daca ai fost vreodata real...tot ce stiu e ca mi-e dor, atat de dor de tine...

~...sufletul mi l-ai pierdut...~

Vreau sa-mi plang tristetea pe trepte
La malul marii inecate pe nisip
Sa mor, sa mai renasc odata
Doar ca sa ma intreb de ce-am murit...


Nu e durerea c-am plecat
E doar tristetea visului sfaramat
E doar ce am realizat
Tu nu, tu nu esti vinovat...


Am sperat intr-un ideal comun,
Dar drumurile par a fi de scrum...
Am inteles si diferenta m-a durut,
Am vrut sa-ti spun ceva, dar am tacut...


M-ai dorit atat de arzator
Era a opta luna, a lui cuptor
Mi-ai vrut trupul, l-ai avut,
Pacat ca sufletul mi l-ai pierdut...

Marea stinge focul...

Marea...Apa...Valurile ce se izbesc alene de tarmul viselor noastre, stingand si ultimele ramasite ale unui foc de tabara uitat candva pe o plaja pustie...Talazurile furioase sterg fara mila literele scrise cu ceara pe nisipul fierbinte, ce formau candva un cuvant cunoscut: pasiune...Doar marea si cerul mai pastreaza in tacere, in intuneric o amintire a ceva ce a trecut de la eternitate la o secunda: o pasiune consumata si o iubire sfarsita inainte de a fi inceput. Ai dat inconcretul pe concret. Cine ti-a zis ca ceva palpabil poate substitui profundului sufletesc? Te-a inselat...
A murit inocenta; a murit jocul inainte sa fi inceput...l-ai ucis? l-am ucis eu?...l-am ucis amandoi?...ce mai conteaza?...
Simturile mele inca mai pastreaza atingerile tale si saruturile, dar sufletul mi-e rece...Mi-e frig...Caldura simpatiei ce ti-o purtam a devenit intai arsura pasiunii si apoi recele unei nopti desarte si friguroase ce urmeaza dupa o zi prea fierbinte in desert...
Visul unei nopti de vara...e toamna?..Nu, e inca vara. E miezul verii arzatoare ce-mi incalzeste ce a mai ramas acolo, undeva, in piept, batand slab a amintire, batand zbuciumat a uitare...
Marea, marea stinge focul...ingroapa amintirile adanc...Eu sunt marea...NU! Sufletul meu e marea...Nu vei sti niciodata ce s-a ascuns in el si nici ce se va prabusi sau aseza alene pe fundul ei...
Marea a stins si va stinge mereu focul...

The flyer is taking off...

Te-as saruta, Te-as alunga

M-as ineca o clipa-n ochii tai

Sa vad cat sunt de buni sau rai,

Te-as saruta prelung apoi...

Ti-e dor de mine sau de noi?

Te-as saruta, te-as alunga

De as putea inima mi-as ingheta,

Departe-n zarea grea te-as prigoni
Sa nu te-astept in fiecare zi.

Te-as alunga, te-as saruta

Capul pe pieptul tau mi-as lasa

De tot sa uit pentru-o clipita

Ia-ma timpule pe-a ta aripa...

Te-as saruta...

Doar pentru a te uita,

Te-as alunga...

Doar pentru a te astepta...

Te-as saruta, te-as alunga,

Te-as alunga, te-as saruta,

Nu ma-ntreba nimic, doar pleaca-n departare

Si sa nu uiti sa te intorci cu o floare!

Se aude vantul plecarii...

Mai sunt cinci zile pana plec...munti de bagaje, liste, gramezi de vise, mormane de planuri, zambetul larg intiparit pe fata pe masura ce zilele trec, ochii ce stralucesc si danseaza vesel: plec, plec, plec departe, vibratia aventurii, gustul necunoscutului...calatorul din mine se trezeste la viata si fredoneaza frenetic cantece de drum: e timpul sa traiesc acum, e timpul sa plec acum...libertate...plec departe!!!

Inca

Nu-mi amintesc cand ai plecat
Sub stresini plangeam intunecat
Vroiam sa te urmez prin moarte
Te strigam nebun prin soapte...

Doar vantul mi-a adus raspuns
O lacrima din ochiul tau rasfrans
O alinare-n noaptea grea
Pamantul inca ma mai vrea...

Nimic

Vise...o secunda...doua secunde...o idee........au zburat.....am uitat......

Mi-e dor de-o carte de aventuri...

Mi-e dor, atat de dor de o idee
Mi-e dor sa visez nebun pe o alee
Mi-e dor s-alerg razand prin ploaie
Mi-e dor sa simt prin par siroaie...

Mi-e dor sa fiu copil din nou
Sa ma avant in viata ca un erou
Mi-e dor de-o carte de-aventuri
Si sa ma plimb noaptea prin paduri...

Mi-e dor de o copilarie si de-un vis
De usorul drum spre paradis
Ce azi atat de mult s-a complicat
De ce de-atata timp nu l-am mai aflat?...

Amintiri trecute...

Uitam, uitam fara sa vrem sau pentru ca ne dorim, uitam ceea ce nu am vrea sa uitam, uitam tot...Raman toate niste amintiri trecute, niste amintiri uitate...mai trecem uneori cand ceva face o conexiune: un miros, un zambet, o adiere de vant, dar si atunci ne grabim sa revenim la "realitate"...
...unii traiesc in amintiri, altii fug de ele si nu se mai uita inapoi...
Sufletul este ca marea: niciodata nu stim ce se ascunde in adancurile ei, cate vase scufundate sau cate perle adunate...
Uitam si noi intr-un sfarsit, uitam de tot...

Secretul vietii

Probabil ca s-au scris multe despre "secretul vietii" si inca se vor mai scrie, dar acesta e un lucru simplu, cat se poate de simplu: lucrurile simple. Ironic, nu?
Adevar este ca uitam sa ne bucur de lucrurile simple: de un zambet, de o iesire cu prietenii, de o plimbare, de un gand, de o clipa. Complicam lucrurile pentru ca asa e firea umana in loc sa ne bucuram de ele la modul simplu. Iesim in oras dar nu ne bucuram pentru ca ne gandim la ce zic ceilalti despre noi, mergem la o petrecere, suntem imbracati potrivit?, la servici, oare e bine?, la intalnire oare ma place?, acasa in oglinda, oare sunt prea gras, prea slab, prea nu stiu cum....Si totul se rezuma la un lucru daca ne uitam cu atentie: parerea celorlalti despre noi. Care de fapt daca ne gandim cu atentie nici nu prea conteaza pentru ca ne traim viata singuri si cat de fericiti o facem depinde numai de noi. Asa ca bucurati-va cand va simtiti bine si uitati de ceilalti. Mereu se vor gasi oameni care sa aiba o parere buna dar si oameni care sa aiba o parere proasta despre voi asa ca nu prea conteaza. Daca voi va simtiti bine, bucurati-va. Bucurati-va de viata de zi cu zi, de ce va aduce fiecare clipa. TRAITI AZI!!! Maine, e maine. Nu mai complicati lucrurile. Vrei sa faci ceva azi, atunci fa ce iti place! Bucura-te!!! Nu te gandi ca poate maine...Maine e alta zi!!!! TRAIESTE AZI!!!!!!!


IT'S MY LIFE! IT'S NOW OR NEVER! I AIN'T GONNA LIVE FOREVER!!!! I JUST WANNA LIVE WHILE I AM ALIVE!!!! IT'S MY LIFE!!!!!!!!

Cap ou pas cap

Cap ou pas cap? S-au indragostit de o provocare? Si cine n-ar fi facut-o? Pai probabil aproape nimeni. Toti s-ar fi maturizat si ar fi incetat cu acel "joc stupid". Sau nu?
Si totusi nu poti minti ca nu te-ai pus macar o clipa in pielea lor, ca nu te-ai gandi cum ar fi...
Jocurile...nu e totul un joc de fapt? Ce plictisitoare ar fi viata fara joc, fara joaca, fara provocari, fara mister, fara tremuratul asteptarii sau uratul indoielii, fara iubire sau prietenie, fara tot ce e de fapt la vie en rose. Apoi ce e viata, daca nu un jeux d'enfants? Un joc, un joc de copii in care tot ce conteaza este daca esti capabil sau nu. Cap ou pas cap? Capabil sa visezi? Capabil sa indraznesti? Capabil sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima? Capabil sa iubesti ca un nebun si sa crezi intr-o dragoste care invinge orice? Capabil sa fii asa cum iti doresti? Sau nu?
Cutia....Ce e cutia daca nu timpul, timpul care trece si te provoaca sa traiesti, sa alergi nebun spre visele tale si sa traiesti, sa traiesti ca el trece, trece nebun...

Deci cutia se rostogoleste spre tine: Cap ou pas cap?

Tot ploua...

De-atatea nopti aud plouand...

Ploua, ploua, ploua de o saptamana...

Plouata

Strada e plouata... orasul e mohorat...cerul plumburiu...cateii schiauna uzi la colturile blocurilor...iar eu, eu sunt si eu plouata, mohorata, fara chef de viata si nu pentru ca as fi stat in ploaie, nu, nu, am stat in casa la adapost si am privit fad griul ce se asternea greu asupra orasului absent...Acum ploaia s-a oprit, dar la mine inca mai ploua, ploua trist pe sufletul meu, incet si sacadat ca picatura chinezeasca... nu mai stiu de cand ploua si ploua monoton si sec, parca ploua din totdeauna si pentru totdeauna, de o eternitate atat de scurta si pentru o eternitate atat de scurta numita viata...
Ma simt plouata, plouata ca strazile pustii si ude, cu catei ce schiauna si ei uzi la colturile blocurilor, cu cerul plumburiu, cu vantul cu gust de amar si picaturile ce cad, cad si nu se mai opresc...innebunesc...

Priveste-ma in ochi

As vrea sa vezi tristetea din ochii mei
Irisii ii simt de plumb si grei
Uita de tot o clipa si priveste
Nu ma-ntreba - raneste...

Nu-mi zi nimic, n-astept raspuns
Caci soapta mea oricum n-a ajuns
Priveste-ma in ochi doar pt o clipa
Si dute... dute, linistita.

De ai inteles vei intelege
De nu, timpul o va alege
Straini vom fi noi amandoi
Tacuti, reci, sobri si goi...

Modern

Ne intalnim accidental
Ne continuam drumul amar
Privind unul prin altul goi
Fara vreun concept de doi.

Maine nu ne amintim
Maine nu ne mai dorim
Caci pasiunea trist s-a stins
Si viata in tumultul ei ne-a prins.

Nu ne leaga mai nimic
Nu mai am nici ce sa-ti zic
Asa-i astazi modern si promovat
Sa nu simti nimic cand s-a terminat.

Nebunie

1. Pune playerul pe shuffle.
2. Apasă „înainte” pentru fiecare întrebare.
3. Foloseşte titlul melodiei ca şi răspuns la întrebare.


1. How are you feeling today?
hi-q-traieste

2. Will you get far in life?
Nickelback- how you remind me

3. How do your friends see you?
linkin park- part of me

4. Will you get married?
guns n' roses-patience

5. What’s your best friend’s theme?
Roberto cacciapaglia -Atlantico

6. What is the story of your life?
guns n' roses - knokin' on the heavens doors

7. What was high school like?
Dima Bilan - Take me with you

8. How can you get ahead in life?
(Romantic Guitar) - Two Guitars

9. What is the best thing about your friends?
Green Day - Good Riddance

10. What is in store for this weekend?
Vama Veche - Hotel Cismigiu

11. What song describes you?
Guns N' Roses - So Fine

12. What song would describe your grandparents?
Sum 41 - Best of me

13. How is your life going?
The Cranberries - I can't be with you

14. What song will they play at your funeral?
Nickelback - Fly

15. How does the world see you?
Hillary Duff - Rock this world

16. Will you have a happy life?
The Rasmus - Time to burn

17. Do people secretly lust after you?
Sum 41 - Noots

18. How can I make myself happy?
Hillary Duff - Underneath the smile

19. What should you do with your life?
Nickelback - I'd come for you

Ciudat...unele chiar se potrivesc:))

~Today~...

...Today....
Today I am here
But you are not near
I don't even want you to be
Cause I don't want you to see...

Today I walk with no sense
Because the fog is too dense
And I am not even looking for a way
Cause tomorrow is too far away...

I don't look back
I don't look forward
Just leave me a sec
To be just a coward
Don't need compasion
Don't need your care
I don't have passion
Neither courage to dare...

Today I'm low, today I'm high
Today I just wish for all to die
I wish just to be over
And again to be sober...

Oboseala

Oboseala pe o veche canapea
Singur eu cu umbra mea
Meditand la nemurire
Asteptand o asfintire...

Superficial privesc in jur
Mai rascolesc amintiri de scrum
Rad amar si zambesc trist
Aveam candva un vis de artist...

Atunci plangeam
Atunci radeam
Atunci urlam
Arunci scriam...

Acum sunt calm, sunt calculat
Privesc in jur tot detasat
Dar si sa scriu am tot uitat
Ce mult a trecut de cand am visat...

Plat, obisnuit si trist
M-am ratat ca si artist
Oboseala crunta pe o veche canapea
Singur eu cu umbra mea...

As fi vrut...

As fi vrut sa raman copil si sa salut mereu dimineata cu un zambet strengar
As fi vrut sa fi avut puterea sa-mi pastrez optimismul in clipele de amar
As fi vrut sa nu fi uitat nici o clipa sa rad si sa alerg prin ploaie
As fi vrut sa fi stiut ceva ce inima rece cumva, incet sa-ti inmoaie...

As fi vrut sa fi trait mereu intr-o zi calduroasa si insorita de vara
As fi vrut sa nu-mi fi pasat atat de mult de cei ce ma inconjoara
As fi vrut sa traiesc fiecare clipa si sa inalt castele de nisip
As fi vrut atat, atat, atat de multe sa-ti mai zic...

Dar nu mai stiu cand si cum timpul a trecut
Nici cand am ramas in fata ta tacut
Nici cand fara sa realizaz m-am schimbat
SI nici cand s-alerg prin ploaie am uitat...

Cand am inceput sa ma inchin la norme nu mai stiu
Nici cand am dat rozul pe un griu
Cand am uitat sa-mi mai doresc
Sa-nalt castele sau sa mai traiesc...

I said maybe...you're gonna be the one that saves me...

E bine. e foarte bine...

Blogul meu: pauzele lungi si dese cheia marilor succese :)) ...mhm relativ...o invalmaseala de lucruri...viata...alta primavara sau vara...mirosul de cirese coapte nu-mi mai zice nimic...ploaia ma lasa rece...traiesc...acum totul e simplu...atat de simplu...nu mai scriu poezii, nu mai am inspiratie...pentru a scrie poezii trebuie sa privesti lucrurile in profunzime, sa simti, sa tremuri, sa analizezi, sa te complici...sa suferi poate...cine m-ar auzi probabil ar spune ca sunt depresiva sau intr-o stare proasta, dar dimpotriva ma simt foarte bine...plat e cuvantul cel mai potrivit...plat si bine...baietii vin sau nu vin, pleaca...ii doresc, dar nu-i mai iubesc...le duc dorul plat...sau duc dorul ideei...dar oare conteaza?...e bine, e frumos...nu-mi amintesc cand am plans ultima data cu adevarat...e asta un lucru rau? ...nu traiesc exuberant sau miraculos...nu mai fug cu baieti la londra, nu ma mai indragostesc nebuneste...nu mai sochez...dar nici nu mai sufar....nu ma mai supar...dorm noaptea si inca bine...rad...zambesc...e bine...e foarte bine....Tanjesc uneori dupa viata de dinainte...dupa pulsatia pe care o simteam in mine cand inima imi batea sa-mi sara din piept...dupa poeziile pe care le scriam...dupa profunzimea cu care vedeam lucrurile...dupa exuberanta si naivitatea cu care vedeam lumea printr-o pereche de ochelari mari cu lentile mov...dupa cum iubeam....dupa cum visam...dar e important e ca acum e bine, e foarte bine...

Am fost...

Si alergam spre tine
Si te strigam nebun
Dar tu vedeai prin mine
Si n-auzeai nicicum.

Mergeam la pas cu tine
Si calm taceam misterios
Dar nu stiai ca-n mine
Urla un intreg colos.

M-ai observat abia
Cand am ramas in urma
Si m-a inghitit negura rea
Stergandu-mi orice urma.

Ai observat o amintire
Ai observat-o prea tarziu
A tot ce-ar fi putut sa fie
Punand-o azi intr-un sicriu.

Vis de zi cu soare

Asa visam odata
C-ai sa rasai mereu,
Sa-nvingi durerea fada
A sufletului meu.

Veni totusi si-o zi
In care te-ai ascuns,
Uitandu-ma in urma
Cu chipul meu cel plans.

Si nu mai fura zile
Doar nopti infrigurate
Cand ma-nchideam in mine
Si te strigam in soapte.

Nimic n-a razbatut
Prin lunga departare
Dar nici n-am mai avut
Vreun vis de zi cu soare...

I'm looking at you through the glass

I'm looking at you through the glass
Don't know how much time has past

Te privesc prin prisma amintirilor mele din trecut
Nu mai stiu de cand te-am pierdut ,
Dar mi-e atat de dor de tine uneori si asa imi vine
Sa alerg nebun spre tine,
Sa topim timpul intr-o imbratisare amara
Sa ne intoarcem amandoi intr-o zi de vara...

Strain

Ciudat...sa te simti strain...strain in lumea ta...strain in pielea ta...strain printre prietenii tai...strain...oare cand te-ai pierdut? cand te-ai pierdut pe tine fara sa observi?...de ce daca pierzi un lucru te agiti incerci sa-l gasesti si te superi cand nu reusesti, dar daca te-ai pierdut pe tine ai ramas mut sau poate nici n-ai observat?...sau poate ai observat si nereusind sa te gasesti, ai fost si ai cumparat un tu asemanator asa cum ai facut cu perechea aia de cercei care iti placea atat de mult...dar asa cum acei cercei nu au mai fost aceiasi cercei, asa nici acel tu, nu a mai fost acelasi tu...
cine esti tu de fapt? dar cine sunt eu de fapt?....poti defini tu ce este in sufletul meu? pot eu defini ce este in sufletul meu?...daca puteam eram probabil un Paunescu sau o Ileana Vulpescu...
Si continui din inertie...tot asa cum pamantul se invarte sau timpul merge inainte...
dar cand, oare cand, te vei opri in gand si vei tipa urland: Vreau sa ma regasesc pe-acest pamant!!!!

Ai plecat...

Ai plecat...
Inca nu constientizez...inca nu pot sa cred...inca astept sa te gasesc acasa cand vin in vizita...inca astept sa iti aud glasul...inca astept sa-mi mai spui o poveste...
Bunico, mai spune-mi o poveste...si cate amintiri...si cat de mult uitam....
Cat a trecut de cand am avut acel vis macabru? 1 luna, 2? Nici nu mai stiu...Invatam sa nu ne mai gandim pentru ca ne doare, invatam sa uitam...si inca cat de repede o facem...
Ma trezise mama...era 5 dimineata...eram buimaca, stiam ca bunica se simtea rau de cu seara, vroisem sa plec dimineata cu autobuzul de 6 jumatate sa o vad...o intrebam continuu pe mama cat e ceasul si daca e timpul sa plec...ea nu putea raspunde...spuse intr-un tarziu..."Fa-ti bagajele plecam intr-o ora...Maia a murit..." vocea ei suna atat de stins si vag...eram certate, imi vorbise pentru prima data dupa cateva zile ca sa imi dea aceasta veste... Mintea mea nu putea sa inteleaga, m-am ridicat mecanic, mi-am impachetat toate hainele negre pe care le aveam si ce mai trebuia, m-am imbracat si apoi am ramas inlemnita pe un colt de pat...mintea mea nu mai functiona...parca amortise...lacrimile curgeau si am adormit...asa cum eram, aproape sa cad din pat, cu pumnii stransii si cu ochelarii la ochi...Nu stiu cat am dormit...mi sa parut o vesnicie...cu toate ca ceasul arata doar cu 25 de minute mai inainte...M-am trezit, mirata...ce ciudat am putut visa, ce vis urat, ce cosmar...M-am ridicat sa ma duc sa-i spun mamei, dar cand am deschis usa a inceput adevaratul cosmar...mormanele de bagaje, maldarele de sacose, geanta mea aruncata intr-un colt...m-am apropiat de oglinda si mi-am vazut umbra neagra, cearcanele si ochii plansii...nu visasem...plecasesi, chiar plecasesi...
Stiu ca poate ti-e mai bine acum, dar mi-e dor de tine, mi-e atat de dor de tine....si incerc sa nu ma gandesc pentru ca doare si ma doare ca nu ma gandesc...si mi-e un dor nebun de tine...
Ai plecat...si mie mi-e dor, mi-e tot mai dor de tine....

Cu bine, draga mea...

"Isi lasa capul greu in podul palmelor. Un val de amintiri prinse viata si batu la poarta constiintei....Indura parca o suferinta peste puterile ei. Nu mai voia, se vede, nici s-o ascunda, caci totul ii era indiferent acum "

...

I'm wearing black...

Cine esti tu?

Cine esti tu?
Cine esti tu care imi va face inima sa bata mai repede si timpul sa se scurga altfel?
Cine esti tu care va fi langa mine mereu si va ajunge sa ma cunoasca si sa ma inteleaga mai bine ca oricine altcineva?
Cine esti tu care va avea rabdare cu mine si imi va ierta multele greseli?
Cine esti tu a carui zambet ma va face sa zambesc?
Cine esti tu a carui sarut ma va face sa tremur?
Cine esti tu in a carui imbratisare mi-as dori sa ma pierd pe veci?
Cine esti tu care ai colinda lumea cu mine, tinandu-ma strans de mana si soptindu-mi ceva din cand in cand?
Cine esti tu care vei fi colacul meu de salvare cand toate barcile mi se vor ineca?
Cine esti tu care sa adore felul meu ciudat si nebun de a fi?
Cine esti tu care sa ma accepti asa cum sunt si sa ma iubesti?
Cine esti tu care sa ma gaseasca intr-o zi transpirata, obosita si "lesinata" pe o canapea dupa o zi extenuanta si sa-mi zica ca sunt cea mai frumoasa femeie de pe pamantul acesta?
Cine esti tu care atunci cand as face o alegere gresita sau as face o mare prostie sa imi spuna ca pentru tine tot cea mai inteligenta femeie raman si ca maine va fi mai bine?
Cine esti tu care sa ma gaseasca plangand, cu ochii umflati, cu nasul curgandu-mi si cu un dezastru de nedescris in jurul meu si care sa ai rabdarea sa ma impaci, sa ma ridici de la pamant si sa-mi spui ca data viitoare lucrurile imi vor iesi mai bine?
Cine esti tu care sa ma asculte ore in sir cum bat campii si sa nu se plictiseasca niciodata?
Cine esti tu care ai manca si o mancare nu prea reusita sau ai purta o camasa nu perfect calcata doar pentru a ma incuraja?
Cine esti tu care sa ma surpinzi zi de zi si sa ai cate o idee traznita sau cate o vorba buna pentru mine si pentru noi?
Cine esti tu care sa fii cel mai avid cititor al scrierilor mele si sa ma ajuti sa le imbunatatesc?
.
.
.
Cine esti tu care ma vei iubi mereu si pentru totdeauna?

Cine esti?
Existi macar?....

Amintire: La multi ani, dragul meu!!!

"2010...am trecut intr-un nou an...toata lumea isi ureaza clasicul si nemuritorul "La multi ani!"...
-Tu ce-ti doresti in noul an?
-Hmmm...multe... am facut chiar si o lista, are vre-o 17 puncte...(suras trist)
-Nu pari prea entuziasmata...
-Nici nu sunt...Ar trebui sa ma prefac si sa fiu vesela ca toata lumea?
-....
-Stiu la ce te gandesti...se zice ca asa cum esti in noaptea de anul nou asa vei fi tot anul. Prostii!! Superstitii babesti! "Vai am uitat sa-mi pun chiloti rosii ca sa am parte de iubire!" Ce aberant!
-Asta cam asa e! Si nu. nu trebuie sa te prefaci. cel putin nu fata de mine...Dar ma intreb totusi...pot sa te intreb?
-Intreaba-ma...
-Ce te-ar face pe deplin fericita? Trebuie sa fie ceva ce iti doresti cu adevarat...
-Fericirea e relativa...si mult prea fragila...
-Si totusi daca orice ar fi posibil nu ti-ai dori nimic?"

-Hei,unde te gandesti? Hai sa dansam. La multi ani!!!

"Ba da...pe tine...dar nu orice e posibil..."

-La multi ani!!! Hai sa dansam. "In final ce e viata, daca nu un dans nebun, un dans nesfarsit pe cele mai nebunesti, lente, ciudate, ametitoare melodii?... Si tu ai fost o melodie din viata mea, una prea scurta si prea ametitoare poate, dar una pe care o voi fredona mereu in gand de frica sa nu-i uit versurile..."